Sal’tare. Alerg, ma joc, ma bucur si exist in online de prin 2006. Si de atunci si pana cum mi-a fost dat sa vad multe chestii frumoase si multi oameni frumosi. Sigur ca in acelasi timp am dat si peste „specimene”. Insa m-am departat usor, fara prea mult zgomot si am incercat sa tin aproape de cei care imi plac si mai ales de cei care ma influenteaza pozitiv.
Acum vreo 6 ani (daca tot am stofa de vanzator, sau cel putin asa cred eu), am zis sa incerc sa fiu si organizator online de campanii. Si unele mi-au reusit chiar bine. Nu vi le-am pus si nu le pun nici acum chiar pe toate pe care le organizez, ci doar pe cele la care am simtit o „provocare”. Si acum sa ajungem la „subiect”.
Tot lucrand la campanii online pentru diversi clienti, unii mai seriosi, altii mai dubiosi sau mai nestiutori, a trebuit sa imi formez un portofoliu cat mai variat si cat mai flexibil din punct de vedere al pretentiilor (de toate felurile). Si fie ca am vrut sau nu, am dat peste o gama larga de oameni. Pe unii i-as fi impuscat in cap, prin telefon (daca as fi putut). Pe altii imi venea sa ii iau acasa si sa le explic cat sunt de idioti, complacându-se intr-o anume stare, fara sa isi dea seama cat sunt de „valabili”.
Si desi acum 6 ani (inainte sa incep activitatea online) puneam cu usurinta etichete dupa ce citeam sau dupa un schimb de 2-3 e-mail-uri, azi cred cu tarie ca trebuie sa ne ferim cu totii sa mai facem acest lucru. Nu ne putem imagina cat de mult ne ajuta sau ne trag in jos „zona in care traim”, „anturajul pe care il avem” si „saracia / bogatia posibilitatilor sau sanselor de evolutie”.
De ce este ONLINE ul asa cum este?
Eu cred ca este din cauza fiecaruia din noi, asa cum si Romania este asa, din cauza fiecaruia din noi. Iar solutia este tot la noi. Eu ca blogger mediu cred ca ar trebui sa incerc sa ajut cel putin un blogger la doua luni, cu un sfat, cu o idee sau cu promovarea unei idei bune in online. Ba mai mult, cred ca fiecare blogger MARE ar trebui sa isi aleaga anual un „ucenic” pe care sa il scoleasca si pe care sa il predea mai departe „pietii”.
Eu ca blogger mic cred ca ar trebui sa inteleg ca atmosfera si timpul in care am ales sa imi fac un blog sunt unele in care calitatea si nu cantitatea in online este cea care conteaza. Si ca rabdarea e CHEIA unui succes sigur, nu „tunul dat peste noapte” sau „celebritatea in trei pasi„
Si nu in ultimul rand, eu ca advertiser („persoana fizica, agentie ori butic de coltul blocului) ar trebui sa inteleg ca sunt formator de opinie. Si daca cerintele noastre sunt LOW si piata de pe care vrem sa ne alegem „portavocile” va fi una in consecinta. Asa ca hai sa ne uitam dincolo de granita si sa intelegem ca ce doresc firmele straine de la un articol SEO este ceea ce trebuie sa ne dorim si noi.
Stiu ce veti spune:
- Nu sunt bani
- Nu sunt atatita creatori de content-writing buni
- Nu sunt atatia organizatori dispusi sa consume atat de multa energie si atat de mult timp, pentru astfel de campanii
Si ma intorc la ce spuneam mai sus:Alegeti sa fiti voi primii care o fac. Chiar daca banii sunt putini, propuneti-i organizatorului sa va lase mai mult timp si faceti campania BETON. Si poate ca vi se va parea „munca voluntara”, insa e de fapt un fel de munca de „mamici si tatici” – tradus EDUCATIE A PIETEI. Fie ca vrem sa recunostem sau nu, avem o „piata slab educata”, pe care va trebui „sa o meditam intensiv” ca sa poata face fata cu brio examenelor pe care le va avea de trecut si sa devina „interesanta” pentru bugete mari
P.S. Stiu ca suna naspa tot ce v-am spus mai sus, insa doar cu „metode de parenting” putem creste „blogosfera” si „piata”! Asta e solutia cea mai eficienta
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginii – SocialSmarts
Lasă un răspuns