Dupa cum bine stiti saptamana trecuta am fost la Olanesti impreuna cu familia in traditionala noastra vacanta de toamna. Locatia a fost placerea mea, dupa ce tot auzisem de ea la unii din colegii de birou si la unii dintre prieteni care fusesera acolo la biciclit sau la plimbareala. Statiune desi este un balneo si te astepti sa fie un pic cam parasita si asemanatoare cu un tinut al fantomelor, este un loc destul de animat. Si retineti ca vorbim de luna noiembrie, imediat dupa trecerea la ora de iarna, cand la ora 6 este deja intuneric si temperatura nu e chiar cea mai placuta.
Statiunea propriu zisa este foarte cocheta, si aduce intru-catva cu cea zugravita in pozele vechi interbelice. Cum asa? Prin normalitate si decenta. Sigur, nu va astepati sa nu vedeti deloc kitsch. Suntem totusi in aceeasi Romanie. Insa cantitatea de nesimtire, de kitsch si de nepasare nu e mare. E un tablou placut si e o liniste in oamenii pe care ii intalnesti pe aici, care te face sa te incarci cu energie pozitiva.
Am ramas placut surprins sa vad ca toate izvoarele erau frumos amenajate,inchise cu termopane si sistem inteligent de pornire, cu un fel de carduri. Sigur ca cei mai multi dintre localnici erau suparati, ca nu se poate ca apele minerale sa fie CU BANI.
Insa dupa parerea mea nu e chiar asa. La fiecare grup de izvoare erau unul care susura LA LIBER. Plus ca fiind controlate, cred ca se evita tratarea dupa ureche, de genul: AM AUZIT EU CA DACA MA DUC SI BEAU DE LA CUTARE IZVOR IMI TRECE.Insa nu pentru ca respectivul ar fi avut o trimitere de la medic, ci pentru ca EL STIE. Dar asta e o discutie lunga. Mie unul mi-a placut sa le vad frumos organizate.
Va spuneam la inceputul articolului ca unii din colegii mei de bicicleala mi-au spus ca zona e perfecta pentru aventuri pe doua roti. Si chiar asa este. Toate drumurile acele pana la schitul Iezer sau pana in satul Comanca sau Tisa sunt trasee perfecte de biciclit si cu urcari nu foarte grave, ca sa scoata sufletul din biciclist. Peste vreo 2-3 anisori mi-am pus deja in LISTA inca o incursiune pe acolo, insotiti de biciclete, intr-una din lunile de vara.
Si apropo de locuri care aduc plus valoare acestei zone, cred ca Salina Ocnele Mari din apropiere, nu prea este pusa in evidenta prea mult. Nu auzi foarte des despre ea in media si nu e creata ca un „magnet” al zonei, desi in interor mi se pare ca e mai frumoasa ca cea de la Slanic Prahova.
Si daca tot am ajuns si in Buila Vanturarita trebuie sa le multumesc sincer celor de laKogaion care in trecut s-au luptat maximpentru acest Parc Natural protejat. Au facut un lucru minunat si cei care au venit din urma (nu mai stiu ce ONG-uri sunt acum active pe acolo) mentin superb acest frumos masiv. Mii de multumiri voua dragilor si oaemilor care umbla pe poteci din zona.
In rest mai las si pozele sa va vorbeasca si culorile superbe ale toamnei sa va cucereasca.
***
Cateva poze de Duminica seara, imediat la sosirea in Olanesti
Olanesti si imprejurimi (Luni)
Salina Ocnele Mari
Alte imprejurimi ale Olanestiului
A treia zi in drum spre Cabana (Cantonul)
Cheia din masivul Buila Vanturarita
Schitul Pahomie… un colt superb din care nu ai vrea sa mai pleci – Olanesti
Pestera Sfantului Antonie de la Iezer, Valcea
Cam atat. Sper ca v-au placut si inspirat pozele si povestile noastre de la Olanesti din traditionala Vacanta de toamna.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns