Oamenii care nu-si cunosc parintii!

Sal’tare
Mda, vad oameni care au ajuns sa aibe peste 30 de ani si sa nu isi cunosca parintii. sa nu stie ce le place, sa nu stie despre ei diferite intamplari funny sau alte asemenea. Sigur ca in atari conditii parte din vina o au si parintii, ca nu i-au educat pe copii intr-un stil „curios” sau in ideea de a incerca sa inteleaga realitatea de langa ei si oamenii cu care stau la la masa. Si totusi, daca nuam avut parte pana acum de asa ceva, ce ar trebui sa facem?
Ca si copii, cred ca ar trebui sa ascultam mai atent la ceea ce ne sun parinti, Sigur nu zic la tot, ca doar au si ei „problemele lor existentiale” si prejudecatile lor, insa daca invatam cum sa ii luam atunci cand discutam, se pot evita subiectele fierbinti si se poate afla relativ usor ceea ce ne dorim de la ei, pentru ca batranetea le mai taie din elanul tineresc si din cheful de cearta reala. SAcum au mai mult chef de hartza.
Ca si parinti, cred ca ar trebui sa incercam sa fim mai deschisi catre copii nostri (daca nu am facut-o pana), pentru ca in fond si la urma urmei ei sunt singurul sprijin real pe care il avem odata ajunsi la varsta a treia. Si sa incercam (desi e greu la batranete) sa avem rabdare cu ei.
Tu iti cunosti parintii? Cand ai stat ultima oara de vorba cu ei/el/ea?

P.S. Si apropo de dualitatea „parinti-copii” uite o piesa care imi place mult de Gabi Lunca – Am crescut baieti si fete

Andrei… 😉
KIP IN TACI