Oaaaa, Oaaaa! Si asta e doar inceputul ODISEEI CU BEBE! Jurnal de tatic! ep. 14

Sal’tare
A trecut si perioada in care am baut cu toata lumea de fericire ca a aparut bebe si incet, incet, la aproape 2 saptamani cand a aparut pe lume tre’ sa imi intru pe deplin in „activitatea de tatic”. Pe de o parte e superba, pemtru ca acum la inceput ai parte in fiecare zi de cel putin o victorie:

UITE PUIU, SI-A DESCHIS OCHII SI SE UITA DUPA DEGETELUL MEU!
sau UITE MANDRO, CE INTINDE PICIORUL, PARCA AR VREA SA SE SPRIJINE IN CEVA!
sau UITE,MANCA’L’AR TATA, CE FRUMOS ZAMBESTE SI DA DIN MANUTE!

Insa pe de alta parte, trezirile (ce-i drept regulate) m-au cam stors de puteri.

Cateodata saraca mandra-mea se trezeste rapid, ii arunca sanul in gura si face in asa fel incat tati sa nu se treseazsa, ca sa nu fie zombi a doua zi la servici. Insa nu ii reuseste mereu. Ba din cand in cand tre sa ne trezim amandoi, ca e un pic agitat si tre sa ii cantam sau sa ne strambam si sa ne jucam cu el. Din cand in cand mandra-mea face misto de mine si imi zice sa nu ii mai cant, ca ramane copilul surd, insa tot ea e cea care ma cheama cateodata, ca nu il poate potoli, iar cand il pune la mine in brate si incep sa ii povestesc eu vrute si nevrute sau cand ii cant NANI-NANI, adoarme bebe de parca ar asculta emisiunile politice de pe vremea lu Cesca la care adormeam cel mai repede.
In rest inca ma obisniesc greu cu ideea, ca nu se rupe daca il ating. Imi e inca teama sa nu ii aud trosnind oasele, atunci cand il schimb de pampers. Muma-sa e deja obisnuita si sa vezi cum trage de el, de parca ar fi facut din cauciuc. Sigur mai tare ma mira faptul ca lui ii place din cand in cand modul asta de a se „juca cu el”.
O parte speciala a ritualurilor cu bebe sunt masajul si baita. Ii place de numa’, numa’! Sigur partea cu spalat la cap e un pic mai sensibila si nu se prea impaca el cu ea. Acolo incepe de obicei crauiala mare si plasetele amare. Insa cand se vede infasat in prosop si imbracat in pupici de mami, tati si mamaie, ii mai trece. Da’ nu de tot! Pentru ca dupa atata activitate, vrea neaparat portia lui de laptic, pe care i-o ofera mami cu drag.
Aaa, era sa uit, citeam pe net ca deja dupa prima saptamana, incepe sa distinga la 30-50 cm. Ei bine, cand il lasam la cucu gol si ne apucam sa vorbim foarte aproape de fatuca lui, ac sa ne poata distinge, ne zambeste atat de frumos cu ochisorii aia clari si albastri, care speram sa ii ramana asa si dupa 6 luni. Ei bine cand suntem rasplatiti cu zambetul ala, ne simtim ca niste invingatori in nu stiu ce mare batalie. Sentimentul e superb si la propriu si la figurat. Atunci simtim ca toate orele cand ne trezim noaptea sau toate clipele in care nu intelegem de ce plange si ne mai enervam, se sterg cu buretele si ca zambetul ala e tot ce conteaza. Si desi mandra-mea nu se prea vedea o mamica si desi credea ca nu se va descurca credeti-ma, ca ea e cea care recunoste acum ca TOTUL VINE NATURAL. E o legatura, dincolo de rational, intre puiul asta de om si ea, care face ca totul sa vina (partial de la sine). Asa ca daca sunteti pe aici fete care traiesc cu aceleasi temeri in legatura cu momentul la care veti avea si voi copii, va pot transmite de la ea si de la nasica nosatra (citat exact):

ORICAT DE GREU MI-A FOST LA NASTERE, TOTUL S-A UITAT! ZAMBETUL SI PLACEREA MOMENTULUI IN CARE EL IA IN MANA SANUL SI SE APAUCA SA PAPE, STERGE MAI REPEDE DECAT ATI CREDE TOTUL!

Si eu nu mai adaug decat faptul ca mi-au dat lacrimile cand il mangaiam si m-a apucat de degetul arator si s-a jucat cu el. Am trait toata ziua cu imaginea aceea pe retina.
Auleooo hai ca m-am intins la vorba! Gata aici inchei aventuriele cu bebe. Revin zilele urmatoare cu niste intrebari la care am gasit si noi raspunsuri in ultimele zile, tot intreband pe cei din jur. Stati pe aproape si veti vedea!
Andrei… 😉
KIP IN TACI