Sal’tare
Nu te apuca sa urăști. Nu te umple de supărare pentru că alții au și sunt atât de nesimțiți încât să închidă ușa pentru tine. Șansele sunt pentru toți și darurile sunt pentru fiecare din noi. Moș Crăciun chiar există și nu vine doar de Crăciun, ci vine în fiecare zi, însă noi suntem prea tâmpiți să îl primim și prea orbi ca să îl primim. Suntem niște copii tembeli care vrem AIA si ne doare în cur că deși nu am primit AIA, avem pe langă noi o gramadă de ACEEA sau ACELA si mai ales ACEȘTIA. Ne doare în pix de faptul că prezentul ne e liniștit și de faptul că „pe strada noastră nu ploua, decat o data la doua zile timp de o oră pe seară”. Noi suntem suparați că nu avem 7 zile din 7 soare si caldura. Așa că Marele Maestru, ca un parinte intelept, isi spune in gand:
IA SĂ ÎL VEDEM NOI PE „COIȚE UMFLATE” CUM SE DESCURCĂ CU O „VREME LONDONEZĂ”
Și încep tată norii adevarati ai vietii sa ne apara in cale. Incep sa ne sufere cei apropiati, incep sa nu ne mai ajunga banii de mancare si noi incepem sa plangem ca prostii. Si ne dam seama in sfarsit cat era de bine cu ploaia de seara. Ca de fapt aceea era un dar, nu un chin. Sau incepem sa uram si mai tare. Si nu intelegem ca IERTAREA este de fapt calitatea noastra cea mai de pret si ACEL lucru care ne face speciali in regnul animal. Si ajungem sa fim batrani, deloc intelepti si incapabili sa iertam. Asa ca va rog, acum cat sunteti tineri si inca va puteti schimba, invatati in fiecare zi SA IERTATI. Pentru ca intelepciunea batranetii nu face doi bani fara LECTIA IERTARII si fara exercitiul IUBIRII. P.S. Poate maine seara o sa va povestesc si despre un exemplu real, de aici de langa mine. Nea Aurel e individul si povestea lui va promit ca va fi o completare buna la cuvintele de mai sus.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns