Sal’tare
Citesc si ascult diverse pareri ingrijorate la TV sau pe internet, legat de faptul ca oamenii sunt absorbiti de telefoane si socializarea on-line. Si ca uita mereu sa se priveasca lumea din jur, uita sa ofere celor din jur zambete si mai ales uita sa creeze conexiuni vizuale.
Ei bine eu nu cred ca este nimic ingrijorator. Ba cred ca e mai bine.
De ce?
Pai daca pe vremea strabunicilor, a merge fara palarie era o blasfemie, daca bunicilor nostri li se parea ca muzica rock e „dracu gol”, daca pe vremea parintilor nostri gecile cu tinte erau nebunie curata, de ce statul cu nasul in telefon, fara a ne privi in ochi poate ca e noua „fronda”.
Si sincer sa fiu, cred ca cei care chiar isi doresc sa ii vada pe celalti, sa ii privesca si sa le vorbeasca, o vor face. Cred ca e mai bine acum si asa. Pentru ca oricum multi dintre cei care ne priveau in ochi o faceau doar de dragul unei conventii, insa in interior o voce le repeta mereu: M-AM PLICTISIT. OARE TREBUIE SA MAI STAU MULT AICI?
Asa ca in opinia mea, telefonul este acel CEVA care chiar ne spune daca cel din fata noastra isi doreste prezenta noastra sau nu. E catalizatorul perfect si eu sunt fericit ca el a aparut in varianta smart=phone atat de ispititoare si cu atat de multe functii.
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns