Niculina isi trage palarie!

Sal’tare
Uite ca viitorul tatic care sunt, a inceput sa se gandeasca la cat va avea de carat. Deci iata-ma cautand o masina break. Primul pe care mi-au cazut ochii, evident un Opel Astra (G de preferintza, ca e mai ieftin) si break ca sa incapa toate nebuniile in ea (porcu’ de Craciun, carutzu lu’ ala micu’ cu landoul si alte acareturi). Caut de oferte si noi si second hand. Dupa care bag calcule peste calcule, de parca faceam proiectul de diploma la Poli pe vremuri, pentru un credit. Dupa care alergari pe la banci sa vad daca in conditiile mele de salarizare si cu datoriile pe care le am deja, reusesc sa iau ceva. Si am luat… CIU-CIU de la Giurgiu si prafu’ dupa toba! De ce? Pai vroiau astia de la mine, pentru 3 lei credit cat vroia eu ca sa imi iau janghina de masina garantie ipotecara si asigurari si pe mama si pe tata si cred ca daca stiau ca ma pisoi vroiau sa il asigur si pe ala. Asa ca in conditiile astea ce mi-am zis: Lasa ma, ca vedem noi cum le inghesuim si in Niculina! Doar ca unele din acareturi, nu intrau sub nici o forma. Asa ca inteligent cum sunt, ce mi-am zis: Scot scaunele din spate frate si il fac io Break de nu se vede! Atat mi-a trebuit, ca mi-a sarit toata familia in cap, ca un card de gaste:

• • OM CU MINTE ESTI TU SAU NEBUN CU ACTE IN REGULA?
• PAI SI CUM MAI STA SI MAMICA SI COPILU’, CA TRE SA II PRINZI PE AMaNDOI IN SPATE CU CENTURILE DE SIGURANTZA?

Argumentele erau de partea lor. Asa ca imi veni alta idee realmente geniala: Imi pun portabagaj! Da cum eram milog, am zis ca o sa cumpar din talcioc piciorusele ale care intra in sitemul de primndere si dupa aia la alea adaptez eu un portbagaj, ca doar suntem ” o curte de mari mecanicosi”. Zis si facut! Iata-ma pe mine cu tata si frate-meu incepand treaba. PORN VERBAL ce era la gura nostra nu va puteti imagina: F***-ti surubul matii, de ce nu vrei sa te prinzi? Bagami-as ceva in colierul vietii, care se rupe de parca ar fi facut din plastelina! Pan’ la urma insa am reusit sa il insailam. Dar SURPRIZAAA!!! Atat de stamb era, ca ne-a apucat si pe noi un ras isteric. Dupa care inapoi la treaba. Intre timp am reusit sa mai rupem si doua surubelinite. Insa l-am pus! NU era el chiar drept, dar nici foarte stramb. La imbinarea tevilor, de frica sa nu se rupa si sa imi zgarie acoperisul, i-am pus niste tampoane de cauciuc. Arata Niculina mea ca o carutza cu coviltir. Da macar eram mandru, ca tigania era facuta de noi. Primul drum a fost superb. Am pus un sac cu nisip si unul cu cartofi. Era o placere sa auzi cum scartaiau tampoanele alea de cauciuc. Plus ca atunci cand am dat mai tare printr-o groapa, s-a infundat si acoperisul un pic. Dar si-a revenit dupa ce i-am f**** un pumn din interior. In momentul acela am dat jos „incarcatura” si am renuntzat la idee. Am zis: GATA, IMI IAU UNU’ NOU! Si cu ultimii bani pe care ii aveam, m-am dus la primul magazin de Portbagaje auto si mi-am luat unul profesional. Acu va pot spune sincer ca bancul ala cu barbatul care incearca el sa schimbe uleiul si cheltuie de 2 ori mai mult, decat ar fi facut operatiunea la un SERVICE, e totalmente si fatalmente adevarat. Da’ macar ceva, ceva a iesit si din aventura asta a mea. Am reusit sa va fac pe voi sa zambiti! Nu-i asa?!? Andrei… 😉 KIP IN TACI