Muzica de pahar… A MURIT! Insa eu o TREZESC!

Sal’tare
Eram mic si in curtea nostra din mahalaua Balta Alba (undeva prin spatele uzinei FAUR) tata matura prin curte, sambata dupa amiaza si dadea mereu drumul la pick-up. Vinyl-ul galben cu Gabi Lunca nu mi se poate sterge nici acum dupa retina si nici prima melodie cu care incepea el – Gabi Lunca si Ion Onoriu – Mai Neicuta Din Pitesti

Copil fiind, vedeti voi ca si-a gasit in acel decor de copilarie, cu multe flori in curte, cu leagan si multi copii pe strada, muzica asta un loc aparte in sertarul cu amintiri. Asa ca, timp indelungat nu mi-am amintit de ea. Insa odata cu cresterea si ajungerea la adolescentza, incepi sa incerci sa iti descoperi lumea si sa o vezi asa cum e nu cum ti-o arata parintii sau fratii. Asa ca in biblioteca, printre alte vechituri, am gasit si vinylurile lu’ tata si ale lu’ mama. Si ghici pe ce mi-au cazut ochii – Faramitza Lambru (aici intr-o inregistrare impreuna cu Gabi Lunca de la revelioanele anilor 70, daca nu ma insel)

Frate cum le zice nenea asta de plang si pietrele. Si asa negru ca taciunele cum este el, e tiganul cantaret perfect. Nu caricaturile de azi, care canta manele. Nu ii vezi ca se stramba sau ca danseaza. Doar canta cu ambele maini pe microfon cau cu mana la inima. Pe vremea aia ei asa invatau sa cante, fiind foarte atenti la „ai batrani”. De aici si placerea de canta. Sigur ca vedeti pe acolo, ca si el si Dona Dumitru Siminica cantau cu orchestra Paraschiv Oprea, deci faceau MUZICA.
Oare era buna CENZURA? NU cred ca ar trebui sa gandim astfel. Cred ca ar trebui sa facem in asa fel incat CENZURA BUNULUI GUST sa functioneze. Sigur ca va aud cum zambiti cand cititi asta… asa ca incerc sa nuantez un pic ideea. Cred ca ar trebui asa cum ziceam si in postul despre muzica populara, nu ar trebui sa mai existe ideea ca ASTA SE CERE, cat timp nu se ofera si ALTCEVA. Plus ca textele nu erau prea complicate, dar erau muzicale si placute la urechii. NU te LOVEAU. Hopaaa… s-a terminat muzichia dupa fundal! Hai sa trecem la partea a doua a frumusetii asteia.

Muzica asta imi aduce amimnte si de restaurantele vechi, in care nu prea vedeai sa nu existe formatie. Chit ca erau doar doi ametiti de lautari cu o viara si un acordeaon, insa erau. Iar unii dintre ei stiau nu doar din’astea lautaresti. Stiau frate sa bage si vocal si instrumental si romante si usoara. Nu mai zic ca se mai nimerea cate o vedeta de muzica clasica pe acolo si facea tiganul ala cu vioara un numar de ziceai ca e Niccolo Paganini in persoana. Si mai era inca ceva. Pentru ca lumea ii vedea acolo aproape, se crea o legatura speciala intre artist si publicul sau. Asa ca multi dintre ei cateodata preferau sa castige mai putin intr-o seara, dar sa fie aproape de ei. Plus ca si localurile si-au cam pierdut placerea de a oferi „acest desert”. Asa ca si „gustul” pentru el a disparut, ba chiar e catalogat acum drept TIGANISM, pentru ca singurele localuri care mai au asa ceva, angajeaza CARICATURI de manelisti care urla la luna, mai tare decat catzelul lu’ mamaie in noptile geroase de iarna. Plus ca nici unul din acele cantece nu zicea, chiar daca se canta „de damigeana si de baut”, intotdeauna se zicea „IA DE BEA VIN CU MASURA”. Uite aici exemplul clar tot cu tanti Gabi

Parca va si aud: BA ARTISTULE DE CAND TE-AI MUTAT IN GIULESTI, BAG SEAMA CA TE-AI SI TIGANIZAT! Pai daca m-am tiganizat eu, inseamna ca si Ileana Sararoiu, una din doamnele romantei romanesti si pe care o vedeti in filmuletul de mai sus, e tot tiganca.
Gata va las sa „gustati linistiti cat a mai ramas din inregistrarea de mai sus si va ofer la final ultima parte a acestui colaj din inregistrarile Arhivei TVR, postate de cineva cu suflet mare pe YouTube!

P.S. Ia sa auzim, voua ce va place la „paharel” sa ascultati? Nu va sfiiti ca suntem doar cativa pe aci, azi a doua zi din 2009!
Andrei… 😉
KIP IN TACI