Sal’tare. Pe „vremuri apuse” auzeam de cate unul care s-a angajat barman pe nu stiu unde si ne spuneam in gand: SUUPER, ASTA NICI NU CRED CA TRECE SA ISI IA SALARIUL, CA TRAIESTE REGESTE DIN BACSIS! Ei bine de atunci si pana acum s-au mai schimbat si bacsisurile si oamenii, insa a ramas un fel de narav mostenit. Unii au inceput sa fie obisnuiti „sa le pice mereu cate ceva”!
Nu conteaza ca sunt 5 lei sau un tricou promotional. Sunt ca milogii aia la urechea podului, incercand sa iti „smulga” o parere de rau pentru victima care este EL si sa ii dai ceva. Sigur ca daca ai si nu ii dai, se revarsa asupra ta cu o sumedebie de reprosuri: CA NU AI SUFLET SA AJUTI UN OM sau (in cazul in care e angajatul tau) CA EL SE ZBATE CA TOTUL SA MEARGA CEAS, DAR UN „CADOU MOTIVANT” NU AR PRIMI SI EL si tot asa!
Acu sincer sa fiu nu zic sa nu fim bataiosi si sa ne luptam pentru lucrurile pe care le vrem. Ca daca nu ne luam singuri cu siguranta nu va veni nimeni sa ne dea. Insa de la a fi bataiosi si pana la a fi nesimtiti, limita e destul de firava si daca nu stim sa ne controlam trecem rapid „dincolo”. Asa ca hai sa ne dorim mult, dezvoltarea personala, care sa ne aduca satisfactiile financiare necesare achizitionarii lucrurilor pe care ni le dorim sa ne pice ca „spaga”.
Plus ca, hai sa fim seriosi. De mici ne dorim sa fim independenti, insa oadata cu cresterea incepem sa uitam sentimentul de independenta si libertatat care ne animau si devenim dependenti. Dependenti de tot ce e ofera societatea si dependenti de toate serviciile ce ne fac viata mai usoara! Vrem sa ne pice mereu pere malaiete in gura, insa uitam placerea de a ne sui in copac si de a le culege.
Si daca tot am vorbit de spaga, uite si un indemn „muzical” cu ASA NU!
Andrei
KIP IN TACI
stii la ce ma gandesc eu cand nu vreau sa dau spaga? ca mie nu-mi da nimeni spaga ca sa imi fac treaba; asa ca eu de ce ar trebui sa dau? doar fiecare primeste un salariu pentru ceea ce face; ca nu e suficient de mare, asta e alta problema, dar este totusi o problema generala (nu particulara, pt primitorii de spaga!!!), si nu poate fi pusa in fata de cei care iau spaga.
De exemplu sa luam exemplul datului la doctori sau asistente, sau orice alt cadru medical: de ce sa la dai inainte sa te faca bine? inteleg sa vrei sa le dai un cadou (daca iti permiti) dupa ce esti multumit de serviciile primite in spital.
Si consider ca vina nu este numai a celor care IAU spaga, ci si a celor care DAU spaga; ei de fapt incurajeaza; daca nu ar mai da nimeni, nu ar mai avea cine si de ce sa ceara…
NU zic ca nu ai dreptate si nu zic ca in conditii ideale, principiul enuntat de tine mai sus nu s-ar potrivi perfect pentru o lume „imbunatatita”, insa in conditiile in care cerintele si profesionale si cele personale sunt multe si variate, tre’ sa cam faci rabat de la unele principii. STiu ca nu e bine si ca nu asa se cresc personalitatile puternice, insa nici nu am chef sa descopar, odata ajuns la varsta senectutii, ca sunt doar un Don Quijote care s-a batut si care inca se mai bate cu morile de vant! 😉