„Minunea” in picioare si cu lingurita in mana – Jurnal de tatic ep. 32

Sal’tare
Tare mi-e greu sa incep mereu Jurnalul de tatic, pentru ca mi se pare fada listarea tuturor bucuriilor noastre din viata de parinti si cateodata parem alti copii care se bucura la bomboane. Insa cei care nu ati ajuns la momentul „parinti”, veti vedea ca in asta va vor transforma mogaldetele astea mici… IN NISTE COPII MARI, care cresc niste copii mici. Dar gata cu gargara si sa incepem „jurnalul de pe frontul razboiului cu bebe„…

• Si „numele” asta acum chiar se potriveste si isi gaseste „esenta”, pentru ca Matei al nostru a inceput sa fie un „razboinic” in toata regula cuvantului. Iar inamicii lui cei mai invesunati sunt patura, pernele de toate felurile din casa, carutul, patutul sau marginile fotoliului, pentru ca nu il lasa sa ajunga acolo vrea muschiu’ lui de viteaz. In schimb fata de masa, scaunul, plasa de siguranta de la patut sau macatul dupa canapea sunt aliatii lui de nadejde, pentru se prinde de ele si se ridica in pozitia lui preferata – IN PICIOARE. Iar ZAMBETUL si IMPACAREA sa din momentul VICTORIEI, nu pot fi comparate cu nimic
• Seara cand ajung acasa, nu exista jucarie mai interesanta decat tati povestind toate cele care i s-au intamplat pe timpul zilei la munca. Sincer sa fiu si mie mi-ar placea sa fiu baiatul unui agitat care-si ovesteste intamplarile si le si „deseneaza” in aer cu mainile. Ar fi un spectacol, cel putin interesant
• Apropo de joaca! La cele 6 luni si jumatate pe care le are, „gargarita noastra cea agitata”, stie sa „copieze deja „actiuni” pe care i le aratam noi. De exemplu acum 3 sau 4 zile a invatat cum sa traga de o jucarie, ca sa se invarta pe o suprafata lucioasa. Si acum 2 zile, dupa e ne-am jucat noi doi cu o floricica in care se invarte o biluta s-a prins imediat. Va dati seama ca in momente ca acesta, ne vine sa il mancam mai repede decat orice tort din lume
• Ma intorc la „mersul in 2 picioruse”. E la momentul in care e inebunit sa se tina singur de noi si vrea sa nu mai simta mainile noastre ghidandu-l. a reusi de vreo cateva ori sa stea in picioruse timp de 2-3 secunde. Si era la fel de uimit ca si noi de „feeling”
• Odata cu diversificarea hranei, inceputa acum vreo 2-3 saptamani a facut cunostinta cu lingurita. Si deja vrea sa o tina singurel. Sigur ca daca nu eram atenti si o prindea in timp ce ii dadeam sa pape, isi intindea toata mancarica din cap pana in picioare. Insa ieri mandra-mea mi-a spus ca a inteles care e treaba „traseul linguritei”. Si a tras singurel de ea. Sigur ca neobisnuit fiind cu „fenomenul”, el pusese tinta si vroia sa isi bage mancarica in ureche. Insa usor, cu fiecare zi ce trece invata el, ca e tare hotarat si curios de tot ce se intampla in jur. In principiu noi ne bucuram tare mult, ca are asemenea „placere” de a papa cu lingurita, pentru nu ne doream sa avem un baietel pe care sa ne chinuim pe la un an si jumatate sau doi sa il dezvatam de biberon

Cam atat de la noi. Si cand ajung acasa o sa incerc sa urc si cateva poze mai noi cu el, ca zilele trecute am fost cam puturos si nu le-am mai descarcat dupa aparatul foto!
Andrei
KIP IN TACI