Sal’tare
Astazi de dimineata m-am trezit cu un dor nebun de crestele muntilor. Era in mine ceva ce ma facea sa vad cu ochii mintii, creste insorite, vai cu limbi de zapada, carari cu iarba proaspat iesita, sa simt vant cald de creasta si sa gust din linistea cararii. Da uite ca viata asta cu toate dorintele ei de zi cu zi, cu toate responsabilitatile pe care mi le-am luat in carca de bunavoie, nu imi mai permite sa mai spun seara: BA MAINE VREAU SA PLEC LA MUNTE! Si sa arunc in rucsac cateva haine, 2-3 conserve, sa sun gasca si sa ne aruncam in personalul de 6 si ceva. Sa sune tot drumul chitarile, sa radem zgomotos si sa fim fericiti. Of, of, of, bag seama ca s-a cam dus tineretea mea si incep sa plang ca mosnegii aia din Cismigiu, dupa vremurile cand mergeu la ceaiuri dansante si la bataia cu flori de la sosea. Si uite ca exista niste muntomani cantaciosi care au trecut prin starea asta si care canta perfect starea mea de acum: OFELIA RAUCH – Copilul Muntilor.
Sambata mistoaca va urez si mai mult optimism decat am eu acum!
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Sa stii ca nu prea am mai vazut gasti asa cum o prezinti tu pe asta dupa care esti nostalgic. Parca nu mai foloseste nimeni rucsacul si conserva cand merge pe munte. Despre cort nici nu mai vorbescc. Asa am obesrvat eu insa poate gresesc. Acum lumea merge la hoteluri de multe stele, la pensiuni cu conditii de hotel si in cel mai fericit caz se plimba cu sania trasa de cai iarna sau cu caruta vara.
Si sa-ti iei gandul de la chitara aia ca nu mai impresionezi acum gagicile cu folkul ci cu gipanul sau ATV-ul:)
Eeeee s-a *** mireasa avem bani acu si mergem in strainataturi ca e mai ‘eftin.
Ce mai stai? In tren si la munte. Multi blogari sunt pe la munte….Si eu vreau la munte:X
sorin’s last blog post..Joc de cuvinte
Heh, cine n-ar vrea. Numai că suntem încă în martie, lună nu prea prielnică unei astfel de drumeţii.
Lasă, te duci la vară. Eu, cel puţin, am planuri în Retezat 😀
Baietzii nu e problema, se poate merge si acum, insa tre’ sa ai echipament adecvat! 😉