Sal’tare
Ce pacat ca in noua oranduire „democrat-anarhica”, s-a pierdut placerea de a mesteri si placerea de a-i invata pe copii sa mestereasca. Zilele trecute, plimbandu-ma prin Giulesti, am dat peste un nenea care monta la biciclete motoare monocilindru. Ca vorba aia, „poate ti s-a luat de dat la pedale sau poate nu ai chef sa dai 20 de bulioane pe o chinezarie de scuter”. Si am vazut in vorbele lui si in descrierea pe care o facea montajului respectiv, acea stralucire in privire care tradeaza PASIUNEA. Omu a facut scoala profesionala si e la baza „lacatus mecanic”. Si era pasionat bine de tot de „surubarit”. Da’ uite Ca societatea asta de cacat nu-i mai ofera locuri unde sa isi ofere serviciile de calitate. Asa ca intre doua surubareli de ocazie, el sta si vinde in piata la taraba, ca sa aibe ce pune pe masa seara la copii
- Tot ca el, mai sunt pe strazile din spatele primariei sectorului 1 (la Banu Manta), o gramada de asociatii familiale mestesugaresti: croitorii, cizmarii, tapiterii, mini service-uri auto, facute in cate un garaj mititel. Ei bine, ca un romantic incurabil ce sunt si ca un curios nevoie mare din fire, cand am avut nevoie am apelat la fiecare din ei. Eram curios daca oamenii aceia sunt resemnati. Si am descoperit PASIUNE in fiecare din acele camarute. Am descoperit iubire pentru meseriile lor, cum nu cred ca vom mai gasi la noi sau la copii nostri. Pacat ca noua oranduire sociala ne invata sa fim adeptii lui „UNICA FOLOSINTA” si ca nu mai stim sa ne mai coasem o haina la masina de cusut sau sa ne reparam pantofii la cizmarie sau sa ne reparam diversele scule de prin casa la un mecanic. Spunem din ce in ce mai des „O ARUNC si CUMPAR ALTA” si nu ne dam seama ca odata cu gandirea asta paguboasa, lasam sa se piarda si ne pierdem pasiunea pentru a gandi, pasiunea pentru a rezolva. Devenim din ce in ce mai lenesi si mai comozi. Si uite asa ne vom trezi peste vreo cateva generatii ca ne-am tampit de tot si ca nu vom mai sti nici sa ne legam la sireturi, ca doar de aia se va gasi unu’ care sa inventeze si masina de incheiat sireturile
Si inchei „supararea mea” cu melodia Parazitilor care tot despre asta vorbeste – TOT CE E BUN TRE’ SA DISPARA
Andrei
KIP IN TACI
(Sursele imaginilor La Pas prin Brasov)
Mi-ai adus aminte de razboiul mamei. Chestia aia de facea toale, coverturi, carpete… Doamne ce-mi mai placea ca bag suveica printre fire si sa apas pedalele si sa trag „scandura” ca sa se fixeze toate atele alea colorate.
Alte vremuri… pierdute.
Pavele esti de mare angajament fratele meu. Io uitasem razboiul bunica-mii. Domane cat o mai chinuiam si eu ca sa ma lasae sa bag eu suveica. Si copii neastampatrati cum eram sa vezi de cate ori ii scoteam firele sau calcam pe cate o spata de batut covorul! Ce amintiri. Mersi inca odata! 😉
Cu placere 🙂
Într-un fel să ştii că aceasta este salvarea omenirii, întoarcerea la lucrurile făcute manual. Iar cînd spun „omenire” nu mă hazardez deloc. Iar manufactura se va întoarce mai devreme sau mai tîrziu pentru că lucrurile proaste (de unică folosinţă, cum le zici tu) încep să dispară. Acesta e un curs firesc al lucrurilor, natura nu ne poate suporta prea mult în spinarea ei cu atîta plastic. Trebuie să refolosim pielea de porc pentru încălţăminte mai durabilă, lîna oilor pentru haine mai călduroase, lemnul pentru calităţile lui incontestabile şi tot aşa. Din nefericire toate astea trebuia să le învăţăm pînă acum şi să ne întoarcem conştient la ele dar noi mimăm prea bine inteligenţa ca să recunoaştem că sîntem într-un mare rahat. Deci o să mai tragem mîţa de coadă o vreme pînă o să înţelegem ce-i valoros şi ce nu-i.
.-= Meneopol´s last blog ..România după criză =-.
Frumos spus. Si deci ideea de baza a ceea ce ai spus tu mai sus e ca noi o sa incepem sa „reinvatam” mersul pe jos sau cum bine spune un preten de-al meu „o sa redescoperim apap calda”.
Ei bine eu sunt un pic sceptic. Cred ca va mai dura pana sa se intoarca lumea la „natural”, pentru ca e mai usor cu plasticul si pentru ca LENEA e MAAARE de tot! 🙁
Prietene, lumea e condusă de trei tipuri de legi: 1 – legile scrise cum sînt legile circulaţiei rutiere de exemplu; 2 – legile nescrise cum ar fi cele morale, spirituale, de conduită; şi 3 – legile naturii. Nici prima şi nici a doua categorie de legi nu sînt legi vii, ele sînt nişte invenţii şi nişte amăgiri. Ce-i aia prioritate de dreapta sau ce-i aia „nu arăta cu degetul că nu-i frumos”? Oricînd se poate trezi un cineva care să se întrebe „de ce trebuie să fie de dreapta” şi „de ce nu-i frumos” ca mai apoi să schimbe acestea printr-o altă lege. În schimb natura… e vie, nu uită şi nu iartă. Cît ai vrea tu să te încăpăţînezi ridicînd diguri în faţa apelor, într-o zi apa va mătura casele construite în albia răurilor. Şi asta pentru că apa nu numai că este o „lege” vie ci pentru că din ea vine viaţa. Tu-ţi dai seama cît de dobitoc trebuie să fii ca să încerci să te opui apei, pămîntului, astrelor?
Dar, apropos de subiectul discuţiei, am pe site o secţiune care se numeşte „PROTEST”, acolo este o pagină (“Sfârşitul vieţii şi începutul supravieţuirii”) în care ai să găseşti nişte adevăruri cutremurătoare. Dar nu te aştepta la ceva fantastic, şocant, violent… Sînt cugetări simple şi naturale despre viaţă şi ce-ar trebui să însemne viaţa. Te vor inspira!
.-= Meneopol´s last blog ..Acoperişul lumii =-.
Ce mult mi-ar placea sa incercam sa respectam cu totii ideea de CE TIE NU-TI PLACE ALTUIA NU FACE! Insa e doar un vis frumos… pentru ca s-ar parea ca oamenii sunt mai incapatanati decat catarii, atunci cand vine vorba de schimbari interioare! 😉
E pacat ca asemenea oameni nu mai au loc. Ma bucur insa ca au gasit un mod de subzistenta, chiar daca asta inseamna ca vechea pasiune intra pe locul al doilea. Imi amintesc cat de bucuroasa eram eu sa surubaresc (desi sunt femeie) si ca mereu am si cate un „project” ce ma scoate de pe net si imi ofera sansa de folosi mainile pentru a crea ceva.
.-= dojo´s last blog ..Pe la sudisti acasa =-.
Sa stii ca nu esti singura femeie care suribareste, ina esti printre putinele. In rest si eu ma bucur pentru acesti mestesugari, insa mult nu cred ca vor mai rezista. pentru ca le e din ce in ce mai greu! 🙁