Sal’tare
Probabil stiti cu totii ideea aia veche pe care o aveam in cartile de citire in clasele primare:
OMUL TREBUIE SA LASE IN URMA LUI O CASA, UN POM PLANTAT SI UN COPIL!
Evident ca daca o iei mot a mot expresia, e OK. Insa daca te uiti un pic dincolo de ea si treci un pic limita, gasesti o traducere, cel putin interesanta:
CRESTI SI PUNE „PLUS VALOARE” VIETII TALE SI A CELOR DIN JURUL TAU!
Si trebuie sa recunosc ca imi face placere sa vad oameni care fac asta si care sunt pe langa mine. Nu o sa va spun direct, despre cine vorbesc, ci va las sa il ghiciti, incet incet.
Acum sase ani era un simplu blogger
A crescut in umbra celor mari usor, usor si a fost consecvent
A inceput sa se joace cu WEB DESIGN-ul si i-au iesit niste teme pe care le tot gasim prin blogosfera
S-a maturizat si a inceput sa inteleaga, ca statutul de copil rebel, trebuie lasat in urma si ca maturitatea e un „curs”, cu examen final in fiecare zi ce trece pe langa el. Asa ca s-a apucat de studiat. Sigur ca in acelasi timp si-a dat seama ca acest curs, nu e de un an sau doi, ci va trebui sa il faca si sa dea examen la materia asta o viata intreaga
A fost acuzat, dupa ce si-a urlat statutul de freelancer o gramada de timp si dupa ce a zis „Jobul full-time e BAD!”, ca si-a calcat in picioare PRINCIIPIILE. Insa a demonstrat dupa aceea, ca un job full time si incadrarea „in campul muncii”, nu l-au schimbat in rau, ci in bine.
Si uite ca la momentul actual ALEX chiar stie sa scrie, sa vorbeasca si sa gandesca foarte frumos si mai ales matur. Nota 10 man!
Andrei
KIP IN TACI
Mulţumesc pentru aprecieri, Andrei.
Nu ştiu dacă e potrivită expresia „un simplu blogger”. E mare lucru să fii blogger, dacă mă întrebi pe mine. Să ai curaj să scrii poveşti aşa, în văzul lumii, e o treabă serioasă. Şi am tot întrebat şi eu, în stânga şi în dreapta, iar oamenii ne apreciază pentru curajul ăsta de a fi transparenţi online.
* Mda… cred ca ar fi trebuit sa sapun „un simplu blogger incepator”
* Sa speram ca viitorul va adecu acestei „meserii” din ce in ce mai multe aprecieri si din ce in ce mai multa incredere in bloggeri celor din jur!
Sorry. Mie blogul tau mi se pare mult mai spontan autentic decat al lui Alexandru Negrea. In alta ordine de idei, re. pom, casa, copil: pom am sadit, un brad, (desi mi s-a spus dupa aia ca nu aduce noroc !); casa am avut si am pierdut, mai am una mostenire; copil mai am inca sperante, dar din ce in ce mai slabe…ca totusi implica si gasirea unui partener care sa doreasca acelasi lucru, (deoarece cred ca in general, pentru copil, 2 parinti e mai bine decat doar unul), si gasirea unei mame surogat fara pretentii prea mari (sunt homosexual si nu imi place ideea de adoptie la fel de mult cum imi place aceea de a avea un copil cu 1/2 din genele mele + 1/2 de la un ovul anonim, iar ideea de stil italian de a face copil cu o femeie in mod natural ca apoi sa o abandonez pe 1/3, sau 3/4 vazandu-mi de vacantele personale nu-mi surade chiar de loc, si nu cred ca este etica nici pt. acea femeie, nici pt. copil.).
– Lasa frate ca si la noi in curte de cand am fost mic a fost cate un BRAD si uite ca traim cu totii si suntem sanatosi. Da’ acu’ ce sa le fac mamei si bunicii, ca asa au auzit si ele din batrani si acum tot la fel ma bat la cap!
– Daca asa stau lucrurile, atunci ai ales bine. Te felicit! Sper ca pe cea pe care ai primit-o mostenire sa nu o mai pierzi si sa fii fericit si implinit, pentru ca asta este tot ceea ce conteaza. Iar faptul ca te gandesti etic atunci cand vine vorba de avea un mariaj „de forma” cu o femeie este chiar foarte bine! Te felicit pentru maturitate!
P.S. Pe Alex Negrea ar trebui sa il cunosti si personal. Iti spun eu ca tot ieseam cu el pe la intalnirile de bloggeeri acum 4-5 ani ca e super OK si ca il duce si capu’ si imaginatia. Doar ca tie iti place mai mult stilul meu, atata tot. Insa e o valoare si e bine ca din cand in cand sa spunem lucrurilor pe nume!