Manele folk? sau Mod fain de „promovare”?

Sal’tare
Discutie la o bere:

BA M-AM SATURAT DE „MANELISMELE”PE CARE LE CANTA ASTIA LA CHITARI PRIN CABANE SI PE CARE LE RIDICA LA RANG DE MUZICA FOLK!

Si vorbeam despre melodii precum Lili

sau Apa de izvor

• Ei bine din punctul meu de vedere (asa cum va spun dintotdeauna), cred ca solutia salvatoare este ECHILIBRUL. Adica pentru a face placut FOLK-ul si pentru a „penetra” in locuri in care inca nu se stie de el sau in locuri in care inca nu e placut, cred ca melodioarele astea sunt bune ca „mesageri”. Insa nu singure, ci mereu cu macar una „profunda” sau una „de calitate”. Pentru ca intre noi fie vorba, tot „manele folk” (probabil), puteti cataloga unii dintre voi si Femurul Adei Milea sau poate Cantecul Ofeliei al lui Mircea Bodolan. Insa melodiile astea au fost intotdeuna „alea promovate”, care trageau un intreg album sau un intreg spectacol dupa ele atent gandit pentru ca publicul sa treaca de la o stare la alta si sa spuna la final: TARE FRATE!

Eu cred ca e OK sa incepi sa „gusti” din FOLK astfel, pentru ca e natural. Zambetul si buna dispozitie atrag si fac placut orice demers. Insa „jmecheria” ar fi sa nu ramai „BLOCAT” doar pe stilul asta si sa le spui si altora ca asta inseamna FOLK-ul.
Si cotinui cu alti „manelisti”… in viziunea unor!

• Tot aminteam de ea mai sus: Ada Milea si Femurul ei, nu ma pot abtine sa mai adaug Tina Toleranta sau Colind horror sau Grasa. Asta e stilul ei, insa dincolo de acest „fun”, toate melodiile ei au substraturi tragice cu radacini adanci si profunde in „socialul de langa noi”. De multe ori la finalul unor astfel de muzici „de ras” am vazut o sala intreaga inmarmurita si speriata de „tragismul” finalurilor. Si daca draga de Ada era doar o „manelista a folk-ului”, cred ca nu putea da „nastere” unei minuni precum Apolodor. Plus ca de talentul ei nu am auzit nici un critic care sa se planga ca nu ar avea „valoare autentica” si ca nu ar fi folk. Asa ca hai sa ne csoatem si sa le scoatem si altora prejudecata asta prosteasca
• Next – Ovidiu Mihailescu si Marius Matache. Pe Lili ati auzit-o la inceputul articolului. Insa cred ca tot in categoria aia „naspa” intra rapid si fara drept de apel si Sobita. Insa tot baietii astia rup „suflete” si smulg „lacrimi” audientei atunci cand povestesc de Paradoxuri erotice sau Primaveri de scrum sau Zmei si Feti Frumosi sau Liberi. Si pentru „impletirea” asta faina a unor piese funny cu unele profunde, ca acestea din urma si pentru stilul superb in care stiu sa se foloseasca de „impletiturile” astea pentru a prinde in mreje publicul, ei sunt chemati la greu in festivaluri sau cluburi mari de folk
• Si nu plec fara sa imi amintesc ca tot o astfel de strategie foloseste si nenea Tudor Gheorghe in spectacolele sale. orice concert al sau este „presarat” din plin cu glume si anecdote care se potrivesc de minune cu intreaga idee a spectacolului. Iar pentru spectacolele in care el e doar o parte (gen Festivalurile Studentesti) face intotdeauna „show-uri superbe” cu Lectia de geografie. Ce e aia? Pai se foloseste de cantecele sale adunate din diverse zone alea tarii si face un tur al tarii. Incepe de la el din Oltenia. Apoi urca sus catre Banat si ne zice „Ma suii in Dealul Cernii”. Urca usor pe la Arad si Oradea si apoi trece prin Maramure. Se umple de mirosul si parfumul Moldovei si apoi coboara usor pe Malul Milcovului si sare pe malul marii in Dobrogea si face o „baie etnica de stiluri”, pentru ca ii place de moare coloratura aceea stilistica unica de acolo. Dupa care intra in Baraganul care spune intotdeauna ca musteste de „substanta”, desi lumea uita mereu de el, de cand cu pacatoasa de rima „ogoru-tractoru”, aparuta odata cu comunistii. De aici sare un pic pe la „Ciolpani, la Crucea’nalta” si fuge rapid in Teleorman prin toate comunele pe care le gasesti si inainte de Alexandria dar si dincolo de ea catre Rosiori sau mai departe catre Caracal sau Turnu Magurele, care au toate cate o poveste veche si frumoasa. Si la final se intoarce inapoi la Craiova lui cea draga

P.S. Tot pretenarul asta al meu era suparat si pe Mihai Margineanu sau Daniel Iancu si ii cataloga drept „manelistii convinsi ai folk-ului”. Frate daca melodia Patria a lui Daniel Iancu ti se pare tie „naspa”

sau Mai stii a lui Margineanu, prea putin profunda

…atunci „draga domnule” e ceva defect la dumitale si ar trebui sa uiti de FOLK. E mai sanatos asa!

Andrei
KIP IN TACI