Sal’tare
Discutie la o bere:
BA M-AM SATURAT DE „MANELISMELE”PE CARE LE CANTA ASTIA LA CHITARI PRIN CABANE SI PE CARE LE RIDICA LA RANG DE MUZICA FOLK!
Si vorbeam despre melodii precum Lili
sau Apa de izvor
- Ei bine din punctul meu de vedere (asa cum va spun dintotdeauna), cred ca solutia salvatoare este ECHILIBRUL. Adica pentru a face placut FOLK-ul si pentru a „penetra” in locuri in care inca nu se stie de el sau in locuri in care inca nu e placut, cred ca melodioarele astea sunt bune ca „mesageri”. Insa nu singure, ci mereu cu macar una „profunda” sau una „de calitate”. Pentru ca intre noi fie vorba, tot „manele folk” (probabil), puteti cataloga unii dintre voi si Femurul Adei Milea sau poate Cantecul Ofeliei al lui Mircea Bodolan. Insa melodiile astea au fost intotdeuna „alea promovate”, care trageau un intreg album sau un intreg spectacol dupa ele atent gandit pentru ca publicul sa treaca de la o stare la alta si sa spuna la final: TARE FRATE!
Eu cred ca e OK sa incepi sa „gusti” din FOLK astfel, pentru ca e natural. Zambetul si buna dispozitie atrag si fac placut orice demers. Insa „jmecheria” ar fi sa nu ramai „BLOCAT” doar pe stilul asta si sa le spui si altora ca asta inseamna FOLK-ul.
Si cotinui cu alti „manelisti”… in viziunea unor!
- Tot aminteam de ea mai sus: Ada Milea si Femurul ei, nu ma pot abtine sa mai adaug Tina Toleranta sau Colind horror sau Grasa. Asta e stilul ei, insa dincolo de acest „fun”, toate melodiile ei au substraturi tragice cu radacini adanci si profunde in „socialul de langa noi”. De multe ori la finalul unor astfel de muzici „de ras” am vazut o sala intreaga inmarmurita si speriata de „tragismul” finalurilor. Si daca draga de Ada era doar o „manelista a folk-ului”, cred ca nu putea da „nastere” unei minuni precum Apolodor. Plus ca de talentul ei nu am auzit nici un critic care sa se planga ca nu ar avea „valoare autentica” si ca nu ar fi folk. Asa ca hai sa ne csoatem si sa le scoatem si altora prejudecata asta prosteasca
- Next – Ovidiu Mihailescu si Marius Matache. Pe Lili ati auzit-o la inceputul articolului. Insa cred ca tot in categoria aia „naspa” intra rapid si fara drept de apel si Sobita. Insa tot baietii astia rup „suflete” si smulg „lacrimi” audientei atunci cand povestesc de Paradoxuri erotice sau Primaveri de scrum sau Zmei si Feti Frumosi sau Liberi. Si pentru „impletirea” asta faina a unor piese funny cu unele profunde, ca acestea din urma si pentru stilul superb in care stiu sa se foloseasca de „impletiturile” astea pentru a prinde in mreje publicul, ei sunt chemati la greu in festivaluri sau cluburi mari de folk
- Si nu plec fara sa imi amintesc ca tot o astfel de strategie foloseste si nenea Tudor Gheorghe in spectacolele sale. orice concert al sau este „presarat” din plin cu glume si anecdote care se potrivesc de minune cu intreaga idee a spectacolului. Iar pentru spectacolele in care el e doar o parte (gen Festivalurile Studentesti) face intotdeauna „show-uri superbe” cu Lectia de geografie. Ce e aia? Pai se foloseste de cantecele sale adunate din diverse zone alea tarii si face un tur al tarii. Incepe de la el din Oltenia. Apoi urca sus catre Banat si ne zice „Ma suii in Dealul Cernii”. Urca usor pe la Arad si Oradea si apoi trece prin Maramure. Se umple de mirosul si parfumul Moldovei si apoi coboara usor pe Malul Milcovului si sare pe malul marii in Dobrogea si face o „baie etnica de stiluri”, pentru ca ii place de moare coloratura aceea stilistica unica de acolo. Dupa care intra in Baraganul care spune intotdeauna ca musteste de „substanta”, desi lumea uita mereu de el, de cand cu pacatoasa de rima „ogoru-tractoru”, aparuta odata cu comunistii. De aici sare un pic pe la „Ciolpani, la Crucea’nalta” si fuge rapid in Teleorman prin toate comunele pe care le gasesti si inainte de Alexandria dar si dincolo de ea catre Rosiori sau mai departe catre Caracal sau Turnu Magurele, care au toate cate o poveste veche si frumoasa. Si la final se intoarce inapoi la Craiova lui cea draga
P.S. Tot pretenarul asta al meu era suparat si pe Mihai Margineanu sau Daniel Iancu si ii cataloga drept „manelistii convinsi ai folk-ului”. Frate daca melodia Patria a lui Daniel Iancu ti se pare tie „naspa”
sau Mai stii a lui Margineanu, prea putin profunda
…atunci „draga domnule” e ceva defect la dumitale si ar trebui sa uiti de FOLK. E mai sanatos asa!
Andrei
KIP IN TACI
Nu am am rabdare sa ascult decat foarte putin din ce ai postat tu ca fiind „apa de izvor” si din ce mi-am dat seama e un amestec de 2 cantece acolo: Apa de izvor si La cap de pod. Amandoua sunt insa foarte vechi. Au cel putin 20 si ceva de ani. Se cantau cu mult inainte de a aparea manele (pe atunci se numea muzica lautareasca) si ideea de manelizare a societatii romanesti in ansamblul ei.
.-= ₤utic´s last blog ..Ma chinuie talentu’ =-.
Apoi, draghe domnule, cine zice ca Lily e manea, poate sa ma pupe unde m-a facut mama maro. Ca daca Lily e manea, atunci zongorele noastre trebuie facute lemne de foc. Nu de alta, dar ma astept sa spuna in curand ca si „Toti suntem putini luati” e tot pe-acolo, nu? Ca e cu betivi, cu aluzii sexuale, ce mai, manea!
Serios vorbind, de ipocriti nu ducem lipsa in tara asta. De cate ori merg cu Ovidiu undeva, intr-un club, la „alea serioase” asculta 10% din cei prezenti pe cand 99% urla daca in caz nu canta Lily.
Artistu are o dreptate uriasa – cine spune ca Daniel Iancu e manelist convins, trebuie sa treaca la alte genuri. Patria e un exemplu, dar ce facem cu cei 3000 de oameni care in 2007 la Sighisoara au aplaudat minute in sir pe „Bunicul si Teo”, melodia pentru Teo Peter? Niste manelisti si ei, nu? SI eu zic ca si Florin Chilian, care canta constant melodia „Mii de smaralde” tot a lui Daniel Iancu, se apropie, nu?
Si acu sa devin serios. Sper ca din ce in ce mai multi dintre noi sa incepem sa gandim relaxat si sa intelegem ca lumea nu e monocolora! 😉
mai… mai… mai…
am pe tema asta multe certuri amicale cu un amic.
el spune ca Ada Milea si Marginaneau au stricat folcul.
el canta la chitara eu nu.
problema lui este insa una majora.
nu reuseste sa depaseasca barierele.
I-am pus Satriani si Vay. nu auzise de ei 😛
conlcuzia: pt el Vay nu e chitarist. Dar i-a placut Satriani.
i-am facut o recomandare. un film. „steps across the border”
e si pe youtube…
nu cred insa ca a inteles…
problema lui , si a altora, este aceea ca vad muzica precum sinele la o cale ferata. unde ecartamentul dintre sine trebuie sa fie mereu acelas…
ori muzica nu este reprezentata de sine. ci de pietrele dintre ele… si nu numai…
.-= McGogoo´s last blog ..Editorialele de Luni [10] =-.
@ Macheeeeeeeeeeeee long tome no see ya !!!!
.-= McGogoo´s last blog ..Editorialele de Luni [10] =-.
De Ada Milea nu spun nimic altceva decat ca nu imi place. De Margineanu nu suna rau atata doat ca majoritatea pieselor lui sunt furate de pe munte. Unele sunt atat de vechi ca nu se mai stie cine a compus versurile si melodiile.
Joe Satriani si Steve Vay sunt niste artisi ai ghitarii si ai rock-ului. Nu cred ca poti sa ii compari cu Milea si Margineanu.
.-= ₤utic´s last blog ..De lipit pe parbrize =-.
@McGogoo – frumoasa explicatie. P.S. Vay si Satriani – mari maestri!
@₤utic – deci suntem pe aceeasi lungime de unda! 😉