Sal’tare
Exact asa ziceam cand eram mici si cand mancam diferitele salate sau „dulcegarii” facute de parinti, cu cele ce le luau din gradina sau din livada. Si desi unele erau acre sau amare, nu conta, pentru ca stiam ca ele asa trebuie sa fie. Ne obisnuiseram cu ele si le doream chiar asa acre sau amare. Si primele care imi vin in minte sunt corcodusele verzi, la care ne strambam de nu se rupea fata, dar nu ne lasam de ele. Nu mai vorbesc de castravetii luati din gradina si care ne intepau, iar in unele cazuri aveau coaja amara. Da’ ce conta? Important era ca ne doream sa ii mancam. Simteam ca ne fac bine. Astazi insa acel simt al lucrurilor „bune”, dar care nu deloc un gust placut, parca nu mai exista. Ni s-au pervertit gusturile la „dulcele nou”. Nu ne mai plac porumbele sau coarnele din padure, care ne faceau gura punga, dar care fac atat de mult bine stomacului si glandelor interne. Uitam placerea de a hali o varza intreaga, direct rupta din gradina, cu sare. Stim doar ca in salata e buna, cu otet si condimente. Nu ne mai plac cartofii cruzi, furati din oala in care ii lasa mama in apa, inainte sa ii arunce in tigaie. Iar de morcovi nu ne aducem aminte, decat atunci cand avem ceva probleme cu ochii si ne pune doctorul oftalmolog sa facem o cura serioasa. Apropo de asta, in scurta vacanta olteneasca, in care am fost saptamana trecuta, am auzit o faza cat se poate de tare. Un doctor din spitalul judetean era mare amator de praz pe care il manca chiar in pauze. Si prazul miroase la fel de tare ca si ceapa. Doar ca omul umbla continuu la el cu „butoiasul” plin cu gume de mestecat. Cand l-a intrebat cineva de ce nu serveste doar acasa, i-a spus ca nu ar avea rost. Pentru ca efectul de linistire pe care il au prazul si ceapa e bun atunci cand esti in „furtuna”, nu atunci cand „agitatia” a trecut. Apoi tot de la doctorul asta mi-am reamintit un vechi obicei uitat – Mancatul total al marului, inclusiv cotorul. De ce? Pentru ca acolo e toata esenta unui mar. Semintele sale sunt „cele mai mari portii de vitamine si proteine”. Si nu va speriati, ca pe cat e de tare si de „nemestecat”, pe atat de repede se digera in stomacul nostru. Cam atat la rubrica HAI SA MANCAM SI NOI SANATOS!
P.S.1. Asta se vrea a fi un cuvant de sustinere la campania inceputa de Merku aici si transformata in campania SA MANCAM SANATOS de la el dupa blog. Hai si voi cu texte sau comentarii „pe aceeasi tema”, ca e pacat sa nu ne aducem aminte de lucrurile cu adevarat gustaoase si cu adevarat hranitoare care ne-am inseninat copilaria si adolescenta!
P.S.2. Merku – sorry man ca nu am putut face textul asta la vremea cand m-ai rugat tu, insa am avut o vara plina de cand a aparut mandrul meu fecior!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns