Sal’tare
Va povesteam ieri ce mi-a placut si ce nu din cartea lui Zamfirescu despre mahalaua veche interbelica si tot acolo va spuneam ca o sa revin sa vad ce a ramas din acea entitate. Ce s-a mostenit in aproape 100 de ani de atunci, din acel pestrit, pastelat si contrastant univers…
- In primul rand au ramas niste case ce ar putea fi usor introduse intr-un circuit tursitic de vizitare ale unor opere arhitectonice vii. Ce pacat insa ca de atunci si pana acum, celor mai multi dintre noi, ne-a disparut cheful de a mai privi o casa „artistica” minute in sir si mai ales, ce pacat ca nici unul din noi nu mai avem orgoliul de a ne face macar o parte a fatadei, o mica opera de arta. Nuuu! Astazi cele mai multe sunt polistiren, CM 11, OSB si culori cat mai tipatoare (roz, galben, verde fosforescent). Si aici vorbesc de partea „mahalalelor” ce erau pe vremuri unde este acum centrul Bucurestiului
- Daca insa mergem catre marginea Bucurestiului si ne pierdem pe strazi din cartiere precum Rahova, Giulesti, Ferentari, 23 August, Pantelimon, Berceni, Balta Alba… vom gasi cu siguranta si case mici, cochete si pe care „patina timpului” se vede clar. Sigur ca si aici foarte muuulte ori dispar, ori sunt „renovate” fara a se mai pastra vechea forma. Insa aici nu constructiile dau vechiul farmec mahalalei, ci curtile mici cu multa verdeata in ele, cu pomisori mici, cu vita de vie, cu flori. Si in foarte multe din cartierele de care ca spuneam mai sus inca mai poti gasi foarte multe bolte de vita de vie, straturi de flori pe 2 metri patrati, leagane pentru copii inghesiute intr-un colt al curtii sau starturi de flori cu latimea de 20-30 de centimetri la poarta. In cartierele astea inca mai poti mirosi in fapt de seara Regina Noptii proaspat udata si pe undeva prin luna Iunie inca te poti imbata cu mirosul teilor infloriti. Sigur ca tot in cartierele astea poti inca vedea batai in strada, masini incendiate, salvarea in miez de noapte, chemata la o petrecere tiganesca, sa ia „victime”. Insa „de atunci” si pana acum , doa mijlocele de locomotie s-au schimbat. Atunci ii duceau pana la primul spital cu birja sau cu caruta. Sigur ca e trist ca s-au mostenit si obiceiurile proaste, insa asta e realitatea cruda
- Legatura cu comunitatea insa a disparut. Imi povestea bunica-miu ca exista pe vremuri un DEPUTAT DE STRADA, si pentru actiunile care afectau imediat lumea si care puteau fi facut cu „forte proprii”, el se ocupa de organizare. Asa au pus din cate am inteles, prima oara piatra pe strada din Balta Alba unde m-am nascut. Mai apoi cand veneau zapezi mai mari sau mai mici, in prima dimineataera adunare ad-hoc pentru dat la zapada, pentru ca pe vremea aia mahalalele nu vedeau deszapezire. Si apropo tot de comunitate, cel mai rau imi pare de faptul ca nu mai vedem taranii care sa vina la poarta cu produse agricole. Sigur ac pe vremea aia erau cu cobilite. Azi poate ca ar veni cu vreun Aro sau un Logan, insa la cat de multe aprobari si taxe le pune statul agricultorilor, astia si-au luat gandul de la acest obicei
- Gradinile de vara, berariile si locurile romantice pline de verdeata si cu cel putin un muzicant care sa intretina atmosfera au disparut total. Era frumos sa iti bei berea pe acordurile unei viori sau cu un acordeon la masa sau cu un tambal vesel. Insa nu mai e la moda. plus ca si muzica pe care o fac un viorile, tambalurile sau acordeoanele tiganilor de azi nu mai sunt atat de placute ca alta data. Azi plang, rag si injura. Atunci picurau dragoste, plageau suav sau jucau draceste si placeau tuturor. de la boieri si cucoane, la vagabonzi si muncitori murdari din cap pana in picioare de mizerie. Azi toti suntem mai mult sau mai putin curati la exterior, da’ nu prea mai suntem atat de „curati la interior”!
Sau poate m-am nascut eu si traiesc in secolele in care nu ar trebui?
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns