mahala prima casa mahalaua
mahalaua

Mahalaua aceea din sufletul meu

Sal’tare. Giulestiul in care ma voi muta curand, imi trezeste seara, cand plec acasa pe Mitza mea, dorinta de a-mi reaminti de mahalaua de aceea veche si de felul cum convietuiau cetatenii ei. Sigur ca diferente de existenta si de socializare nu exista prea multe. Oamenii simt nevoia sa strige inca peste gard la vecin, chiar daca acum gardul nu mai este unul de o schioapa si subred, ci din PVC sau sarma sau ciment. Exista inca acel (des intalnit la tara) „salut” omniprezent, chiar daca l-ai mai vazut pe omul respectiv de 17 ori pe ziua respectiva.

Mahalaua copilariei VS Militariul adolescentei

Sigur ca tot acum nu-ti mai poti permite sa fi un anonim, asa cum poti face la bloc, unde poti ramane un strain ani buni de zile, intrand seara tarziu in bloc si iesind dimineata devreme. Nu zic ca nu poti incerca asta si la curte, insa sunt mai mult decat convins ca va exista macar un vecin si macar odata, „intamplatoare” in care sa vrea un serviciu sau in care sa doreasca un raspuns la o intrebare, chiar si seara foarte tarziu sau dimineatza foarte devreme. In mahalaua aceea nu poti trai anonim sau cel putin asa vad eu lucrurile!

Si recunosc cat pot de senin, ca imi place acest fel de a fi! E unul in care am crescut si in care m-am format. E ideea de cartier pe care o aveam in visele copilariei si care acum s-a implinit.
Imi place cand sambata dupa amiaza se aude din curtea vecina melodiile vechi ale unui bunic.

Acel bunic asculta discurile lui din tinerete, la un pick-up pe care nu are chef sa il shimbe cu o combina cu MP3 player, nici in ruptul capului. Si il inteleg de ce nu vrea aici in mahalaua noastra romantica. Nu as putea asculta Jean Moscopol sau Cristian vasile, cu melodiile lor interbelice fara fasaitul caracteristic al acului de pick up care zgarie discul.

In partea cealalta am o vecina innebunita dupa flori. Si ieri mi-a adus aminte de o combinatie de flori pe care nu am mai vazut-o decat la tatal nasului meu, caruia ii spuneam (asa cum probabil si voi le spunetzi) „nasul batran”. Ei bine „nasu meu batran” avea obiceiul sa planteze in gradinita lui ortanse (hortensia) si crini combinati in aceeasi parcela. Si la vremea aceea nu intelegeam de ce face asta. Sigur ca anu eram nici un fin observator a ceea ce se intampla in jurul meu. Dar uite ca azi, la destui ani de la acel moment, am inteles de ce:

Pentru a obtine un miros echilibrat. Mirosul crinilor e mereu frumos, dar greu si innecacios. Asa ca parfumul discret al ortanselor, vine ca o contragreutate in aceasta „compunere”.

Stiti la ce ma duc cu gandul cainii latrand seara? La ulitele satului bunica-mii, iarna, cand nu era nici tipenie de om pe afara si la casele aceluiasi sat, din care ies fumurile ca niste cobre dansatoare. Iar al doilea gand este catre mahalaua copilariei. Si nici nu concep seara fara latraturile acestor Azorei ai curtilor. E frumos. Ca in felul asta stii ca vin si stii unde sunt oamenii care tocmai au coborat din autobuz sau tramvai.

I’auzi! Asta e de la Blondu’! Au coborat oamenii in statie. Au ajuns la nea Ion, ca se aude ala micu’ chitaind prin curte.

Grupul de muncitori, proaspeti iesiti din schimbul doi, acu e la bar, ca se aude tomberonezul lu’ tanti Cati rupand gardul. De acolo, incep sa se auda itinerariile desfacandu-se si pe mai multe strazi, dupa concertul micilor patrupede. Gata aci inchid postul ca au ajuns si ai nostrii si ale nostre acasa. Fug sa ii vad si sa mai vorbim si promit sa mai revin cu povestiri din mahalaua Giulestiului.

amahala prima casa mahalaua

Si oare cum sa inchei eu mai bine, decat cu HAI RAPID!

Andrei
KIP IN TACI

3 comentarii publicate

  1. vii acasa la 4 dimineata pe 7 carari si te impiedici de pietrele de pavaj si canti „tanto, caii mei sa moara de nu te-oi fura diseara!” si se mai aprinde o lumina la o casa, mai latra un caine, un nene in camasa de noapte si tichie iese in pridvor, cu sotia in spatele lui sa vada si ea ce e…eeh, povesti, feerie!

  2. si cine nu a avut copilarie la curte nu a avut copilarie „intreaga”….
    asa e, are ceva special viata asa, are alt ritm, are culoare
    iesi din atmosfera „blocurilor gri” si respiri, respiri altfel
    mi-a placut , mai Andrei!
    😉

  3. Misto spus ma fetelor ! Dar de tanti Naste din Berceni de mai sus ce ziceti ? Ca dada tot m-am facut mahalagiu, zic sa imi intru bine in rol si sa fiu si corturar de Giulesti !
    :))
    Andrei… 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*