Mahalaua – ciudata, dar atractiva destinatie!!!

Sal’tare
Azi am din nou chef sa imi amintesc de MAHALA. Si nu de mahalaua si mahalagismele 0contemporane, murdare si la propriu si la figurat, ci de mahalaua veche, romantica, murdara la propriu, dar asa de curata la figurat. Mahalaua aia cu miros de tocanita sau de placinte, mahalaua aia in care miroseau imbatator visinii si corcodusii primavara, mahalaua aia in care venea mereu vara o tiganca cu caruta si vindea inghetata la cornet care mis e pare ca era de milioane de ori mai buna decat oricare din inghetatele foarte scumpe de azi. Dar hai ca am intind la gargara si risc sa va plictisesc…

  • Prima oprire o facem pe Strada lui Cristi in Bucurestii noi si stam la poarta la o dulceata de cirese amare, un pahar cu apa rece din fantana si o poveste de dragoste cu o tigancusa din Ferentari. Uita cam asa o vedea el la vremea aceea:

    Frumoasă de picai pe jos, asta trebuie să spun – sau aşa o vedeam eu atunci -, ţigancă înfiptă, vorbăreaţă, tânără şi plină de vino-ncoa. Cu un păr negru – juca viaţa-n el, făcea ape, ape! – căzut cascadă pe spate până la fund. Pofteai. Mâncai şi nu ţi se apleca

    Finalul nu e chiar ca in telenovele, insa ce sa ii faci, viat nu e intotdeauna o telenovela si nici finalurile nu sunt mereu BAD or HAPPY. Mai sunt si finaluri anoste, cu praful uitarii si cu stingerea flacarii, incet, incet ca aragazul pe vremea lu Ceasca

  • De Simonica, fata de Ferentari, v-am mai povestit eu si alta data si v-am spus ca imi place scriitura ei. Ei bine astzi am prins-o la coltul strazii spargand la seminte si mi-a povestit cate ceva din „aventurile ei din Regia anilor ’90”. Ce vremuri, dom’le, ce vremuri!
  • Dupa ce o lasam pe Simona, avem chef de aflat lucruri noi si dam sa intram in libraria dupa bulevard si sa luam cartea asta despre Bucurestii Vechi. Dar avem noroc cu cineva care ne trage de maneca rapid si ne spune cum sta treaba cu aceasta carte, frumoasa ca idee, insa un pic cam prost documentata. Pacat ca nu s-au ingrijit de ajuns. Insa poate pe viitor se va face o editie reeditata si poate se vor scoate toate acele imperfectiuni, pentru ca e pacat sa nu pastram parti de istorie atat de faine despre Bucuresti
  • Tot vorbind de mahala mi-am adus aminte de cuvintele lu’ Vlad „mahalagiu”, scrise anu trecut. Si pe de o parte tind sa ii dau dreptate. Mahalaua exista acum doar in sufletele noastre, iar eu sunt un norocos ca am prins vremea cand ma puteam juca in cur pe mormanul de nisip sau ca beam brifcor din sticle aduse la lada sau ca adunam cutii de conserve de pe groapa de gunoi si imi faceam cazemate cu ele. Sau poate vilele P+1+M sunt noile „case garbovite” ale mahalalei? Si poate OSB-ul, polistiren-ul si tabla ondulata, reprezinta noul tip de chirpici? Tot ce e posibil, vom vedea…
  • Si daca va spuneam mai adineauri de „documentare” despre mahalale si despre cum erau ele, sa stiti ca mi-a placut ce au scos cei de la Jurnalul National. Si la finalul articolului gasiti si alte linkuri legate de acelasi subiect. LINK-urile nu merg, insa daca dati cautare dupa titlurile respective, veti gasi cu siguranta ceea ce cautati si va promit ca va vor fermeca textele respective

Si inchei lasandu-va cu nenea Condurateanu!
Sper ca v-a placut si ca imi veti lasa si voi alte link-uri si ca veti lasa si cateva cuvinte despre acele texte „mahalagiste”!
Andrei
KIP IN TACI
(Poza e ciordita de la Vlad)

2 comentarii publicate

  1. Ia uite, domnule, ce chestie… M-am descoperit pe aici, pe la tine, cu amintirile din tinereţe… Mersi mult pentru linkul către acea postare. Interesantă ideea asta cu mahalalele… O zi bună! La bună recitire!
    Cristian Lisandru’s last blog post..VISE DE NOAPTE…

Trackback-uri și pingback-uri 2

  1. pligg.com
  2. uberVU - social comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*