„Lupta pana la capat, frate!”… dar nu cu orice PRET

De mic am fost relativ incapatanat, atunci cand era vorba de un lucru care ma pasiona. Si imi aduc aminte cu mare drag cum un vecin a gasit pe balta unde ne cam faceam veacul la pescuit in copilarie, un ghemotoc de guta Calitatea I. Nimeni nu a vrut sa o ia acasa, ca era prea multa munca pentru descurcarea ei. Eu am luat ghemotocul si mi-a luat doar vreo doua ore sa fac din acea incurcatura de nedescris, 10 metri de guta superba si doua undite la care iti era mai mare dragul sa privesti. Si am facut munca aceea cu dragoste si cu extrem de multa placere.
Ani la rand dupa aceea am observat acelasi tip de incapatanare si la alti prieteni, insa parca animati de gandul „V-ARAT EU VOUA CE POT EU SA FAC”. Simteam clar ca energia aceea nu e una ALTRUISTA si nu ii gaseam un nume. Anii au trecut si am inteles usor, usor ca de fapt ceea ce „ii mana pe ei in lupta” era PATIMA, nu Incapatanarea Altruista.

Cu ce e diferita Patima de Incapatanarea Altruista?

Are o componenta de Ura sau de partiala Razbunare, pentru fapte care i-au ranit pe cei in cauza. Si desi rezultatele initiale ale ambelor procese sunt relativ similare, dupa aceea perspectiva de schimba drastic. Pentru ca acea componenta Altruista de care vorbeam mai sus umanizeaza procesul si il face placut, pe cand la cea Patimasa, il face rece si respingator. Ba chiar (in unele cazuri) impune relativa teama „subiectul”.
OK. Si de ce sunt interesat eu de subiect? Pentru ca Patima incarca negativ grupurile de gen familie / gasca / colectiv profesional si influenteaza negativ dezvoltarea lor. Si prezenta ei face ca Iubirea, Compasiunea sau Atentia sa fie cumva lasate in planul doi. Si e pacat sa ne lasam atat de usor pacaliti. Hai sa incercam sa fim un pic mai buni, mai toleranti, mai intelegatori… si (in fond si la urma urmei) mai UMANI!

Andrei
KIP IN TACI

Sursa imaginii – Agape Treatment

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*