Sal’tare Locul in care stau acum in Giulesti este si din punctul meu de vedere si din punctul celor care ne cunosc un mic colt de rai. Si totusi in aceste conditii, multi dintre cunoscuti nu inteleg de ce eu inca tresar, atunci cand trec prin Lujerului si ma uit ca la niste prajituri foarte gustoase, la toate acele strazi, magazine sau parculete din zona Raspunsul este simplu sau relativ simplu:
Nu pot sterge cu buretele amintirile copilariei, ale adolescentei si ale unei parti a tineretii. Plus ca nu pot schimba faptul ca ma indragostesc iremediabil de anumite locuri, doar pentru ca au existat niste amintiri pe care nu le pot sterge din „hard-ul” pe care il am in creieras!
- Si trecand un pic „granita” a ceea ce am spus mai sus, trebuie sa recunosc ca locurile mi s-au cuibarit in minte ca amintiri frumoase, intotdeauna datorita unor oameni superbi. Si uite ca din cauza a 10-12 nebuni pe care ii am si azi aproape, nu pot uita o noapte superba din anul 2003 petrecuta la lacul Capra din Fagaras si acea cina simpla luata la Cabana Balea, dar venita dupa vreo 3 zile de haladuit pe crestele Fagarasului si mancat numai conserve
- La fel de bine, nu pot uita un revelion in care am indurat un frig grav de tot, dar care in sufletul meu a ramas „cel mai frumos revelion”, pentru ca oamenii de atunci au fost si sunt inca superbi
- Ce as mai putea adauga? Pai toate locurile copilariei – legate de bunici, de unchi de matusi, de sarbatori, devecini… de oameni frumosi si care mi-au ramas lipiti de „peretii sufletului”!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns