Linistea pastelui… DE CE NU TOT ANUL?

Sal’tare
Va spuneam acum cateva zile ca de Pastele asta am chef sa stau si sa ma odihnesc. Ei bine, ieri am reusit sa ajung un pic si prin taficul bucurestean. Va dati seama ca la ceea ce poti vedea in perioada sarbatorilor prin Bucuresti, nici nu ii poti spune trafic, caci pare mai degraba un peisaj de oras parasit. Insa imi place in aceste perioade ca oamenii parca sunt mai buni. Din cand in cand mai vezi cate un taximetrist care se crede buricul pamantului si care trece cu viteza pe langa tine, fericit ca acum o poate face. Insa ma intreb de ce oare nu reusim sa ne pastram starea asta si in restul anului? Si nu e vorba doar de trafic. De ce nu reusim sa fim un pic „ardeleni”? Poate pentru ca fiind inconjurati de nesimtire si de ideea de „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte„, ne imbolnavim si noi instant. Plus ca pervertirea o motivam cu: „EEE, viata e grea si tre’ sa ne adaptam!„
Si totusi unde lasam visele din tinerete de oameni cerebrali si care nu vor face in viata rabat de la principiile cu care plecam in viata? Cred ca raman uitate undeva intr-un sipet cu „copilarii”. Iar cand ne uitam in spate cateodata, le catalogam drept „naivitati”. Ei bine din punctul meu de vedere, cred ca naivitatile sunt cele dupa care ne ghidam acum. E un soi de maturizare fortata si acceptata, doar pentru ca asa trebuie sa fie (ca doar asa ne-au invatat parintii).
Si totusi care ar fi MORALA intregii povesti de azi? Pai cred ca pe scurt ar fi cam asa:
„NIMIK NU TREBUIE SA ACCEPTAM, FARA A TRECE ACEL „CEVA” PRIN FILTRUL PROPRIEI RATIUNI. SI MAI ALES, NIMC NU TRERBUIE LUAT, CA UN MEDICAMENT PE BURTA GOALA! Ca pana si medicamentele au reactii adverse, daramite sfaturile prost intelese!
Gata, hai ca am terminat si cu filozofeala pe ziua de azi si va las si fond muzical ca sa poata intra sfaturile mai usor (tot cu liniste si muzichi) – Joan Baez & Bob Dylan & Paul Simon – The Sound Of Silence
<
Andrei… 😉
KIP IN TACI