Libertatea lu’ bebe & libertatea noastra! Jurnal de TATIC ep. 6

Sal’tare
Incep relatarea dupa frontul de tatic cu „ultimele” stiri:
– Bebe e in continuare topit dupa muzica de orice fel (Sigur de vina cred ca e si Radio Romanticul, care ne urla toata noaptea in cap, de vreo luna si jumatate)
– Stiti ca din luna a saptea ei sughita din cand in cand? Ei bine al nostru e adorabil cand il apuca sughitul si isi cauta locul in asa fel incat sa scape de „problema”. Se fac valuri valuri pe burtica mandra-mii si noi ne uitam si ii vorbim, de parca ne-ar intelege. Ce sa ii faci suntem si noi tot niste copii!
– Cred ca e inebunit dupa lectura si vizitat de muzee. NU de alta, dar in ultimle 2 luni, se linistetste instant cand intram cu el intr-un muzeu sau cand se apuca mama-sa de ciutit. Apropo de asta, i-am zis mandrei ca el deja are lecturile obligatorii pana in clasa a 8-a facute, dupa ce saraca fetita a trecut deja prin juma de biblioteca, de cand e „tintuita” mai mult la pat de recomandarile lu’ nenea doctoru’! Gata stirile, acu sa ne luam cafeaua si sa trecem la barfa!
Ne spuneau niste prieteni vechi, dupa ce le-am spus ca in ultimul timp nu prea mai avem chef nici de net si nici de blog (eu), ca totul incepe cu nu mai am chef, dupa care trecem la faza urmatoare de nu mai avem timp. Pai si de ce sa nu mai avem timp? Intrebarea e retorica, in conditiile in care vorbim despre viitorul bebe, insa mergand pe firul „cresteii copilului” am ajuns la LIBERTATEA COPIILOR NOSTRI. Ei bine acum, cand el este pe drum, EA este un deziderat pe care il acceptam usor. Insa ma intreb daca il vom accepta la fel de usor si peste 15 16 ani cand va fi mai mare nevoie de el?

Si tot apropo de LIBERTATE (dar acum vorbind de LIBERTATEA noastra). Ne promitem ca nu vom pleca fara bebe pe nici unde. Insa ma intreb cand vom prinde gustul „libertatii, el fiind cazat la bona sau la mama unuia din noi, oare nu ne va placea mai mult sa fim LIBERI? Ei si atunci pe buze ma „taie” alta intrebare: DACA PLECAM FARA EL ASTA NU INSEAMAN CA IL IUBIM MULT MAI PUTRIN DECAT DECLARAM? ASTA NU INSEAMNA CA EL ESTE PENTRU NOI O GREUTATE SI TAIEREA UNUI GRAD DE LIBERTATE? Pai si de ce l-am mai facut? Ca sa il educam „limitat” si sa ii taiem din start niste aripi pe care cu drag i le-a oferiot natura sau Divinitatea? Ca sa il chinuim si sa vada, ca pe de o parte a fost o greutate in ecuatia iubirii dintre noi?
Io sper ca nu. Si sper din toata inima sa reusim sa adaptam toate situatiile in care va trebui sa plecam undeva, in asa fel incat sa il putem lua si pe el. Si mai ales sa reusim sa il facem sa se simta pparte a acestei ecuatii. Si totusi cand il vom las cu una din bunice sqau cu bona, cum vom face ca el sa nu simta aceasta „lasare” ca pe o „parasire”? Pai cred ca cel mai bine va fi prin puterea exempluilui si printr-o prezentare intr-o lumina muuult favorabila a avantajelor de la bunici, decat cele de acasa. Stiu ca veti spune ca pe de o parte asta inseamna „mintirea clientului”. Insa va promit eu ca nu vorbim aici de un „client INOCENT”. Desi mocuta e a unui copil avem in fata un negociator tare iscusit. Si daca o singura data i s-a dat voie sa nu faca nani la 8, el va tine cu sigurantza minte acest lucru si il va folosi la momentul oportun, pentru ca acum e perioada in care el acumuleaza si in care constrangerile societatii nu sunt inca parte a lui si simte ca are voie sa faca orice.
Cam atat despre problemele existentiale care ne chinuie momentan pe noi. In rest noi asteptam cuminti si va uram saptamana mistoaca si sa vedeti muuulte zambete de copil, ca tare faine si aducatoare de buna dispozitie sunt!
Andrei… 😉
KIP IN TACI