Sal’tare
Era prin anul 1996, cand vedeam pentru prima oara marea de undeva „de la tara”. Da ma copii faini Vama atunci era doar un loc rural cu maxim 50 de case si in care te simteai in alta lume, un fel de mic rai.
Asa ca dupa ce Vama Veche s-a transformat in mica localitate plina de forfota, am plans mult timp si i-am injurat pe cei care au transformat-o.
Doar ca acum la 15 de la acel moment in care am facut cunostinta cu Vama, imi dau seama ca gandurile mele nu reprezentau decat o portie mare de egoism. Libertatea din care am serveam eu cu polonicul exista si acum acolo, doar ca e altfel, pentru ca si oamenii sunt altii, pentru ca si dorintele sunt altele.
Acum oamenii isi doresc sa fie multi. Si in principiu daca lor le este bine, nu ar trebui sa ii judec eu. Asa ca azi imi las toate complexele si frustrarile vechi de bosorog ascultator de folk si am chef sa degust impreuna cu voi din LIBERTATE si FOLK FARA DE VAMA.
Si citind cuvintele scrise acolo de Iyli si pe celelate dupa Twitter din acest week-end, imi dau seama ca sentimentul ala inca e viu acolo. ba mai mult, oamenii stiu sa se bucure in continuare de rasarituri ca niste copii care il vad pentru prima oara. Insa noi asteptam si continuarea povestii… hai fata draga, baga cox, ca suntem nerabdatori!
Si daca pentru voi in Vama, in uikendul care abia a trecut, A FOST FOLK copii astia faini de la FOLK BLOG nu prea au timp de A FOST. Unii dintre ei sunt in alergare catre TABARA DE FOLK de la Calafat si Targu Jiu. Insa astept cu mare drag o poveste cum numai ei stiu sa faca.
Va vorbeam alta data de o voce superba care ma unge la suflet de fiecare data cand o aud, fie LIVE fie pe aci pe net sau la CD-urile de acasa si pe care o cheama Alina Manole. Uite ca fata asta nu doar sa cante stie bine ci si sa povesteasca – folk you 2009, inca un an si continuarea povestii folk you 2009
P.S. Nu vreau sa plec fara sa ii spun lui Stefan Tivodar, sa nu mai fie atat de intransigent.
Man, vremurile se schimba si nu prea putem sa le stam in cale. Asa ca nu le da nici Vamii si nici folk-ului DEAD-LINE-uri! Chiar daca sa zicem ca te-ai intors aseara suparat de acolo, sterge tot cu buretele si hai si la anul!
Andrei
KIP IN TACI
Avem voie sa fim tristi ca micul nostru colt de rai a devenit marele colt de rai al tuturor. Dar sa ne suparam pe ceilalti ca iubesc ceea ce noi insine iubim?
Nu.
Eee, tocmai aici e problema, ca ei nu iubesc acest loc, nu il respecta si li se pare normal „sa guste din el” si sa il arunce pe marginea drumului. Sau poate am eu ochelarii murdari si vad realitatea deformat?