Sal’tare
Astazi e ultima zi la actualul loc de munca. De Luni ma veti gasi cu serviciul pe undeva prin comuna Bragadiru. Si credeti-ma ca m-a cuprins un fel de melancolie blegoasa. Asta e al treilea loc de munca. Am mai fost trist si cand am plecat de la celelalte, insa aici parca e mai cruda despartirea. Eee sigur e si timpul de trei ani petrecuti aici (cel mai lung job de pana acum) de vina pentru „feeling-ul” asta de acum. Imi trec prin minte acum tot felul de momente. Primele contacte cu colegii, primele iesiri la bere cu ei, acel superb Strategy Meeting din Olanda, mutarea de la vechiul sediu la noul sediu. Si uite cum prin minune acum nu imi aduc aminte nici una din „relele” intamplate in acesti 3 anisori. Bine zice mamaie: „MAICA, DACA NU AR FI UITAREA, AM MURI CU TOTII REPEDE!” Asa si cu mine acum. Parca toate raportarile facute inainte sa iau hotararea de a pleca si toate avantajele nu mai conteaza. Acu’ o lacrima sta sub gene si parca vrea sa iasa si sa imi spuna nu pleca.
Insa nu prea mai am ce face, caci pasul a fost facut. Actele au fost inaintate si nu prea mai pot da inapoi. DOAMNEEE ciudate fiinte suntem si noi oamenii. Acu’ vrem una, acu vrem alta! Cand voi pleca de aici voi face poze la toate imaginile pe care le puteam vedea pe geam de la biroul meu. O sa imi lipseasca casele din Strada Mantuleasa, cu vechimea lor si cu mansardele lor vazute de sus, in care ma gandeam mereu ca stau artisti saraci. O sa imi lipseasca strada Paleologu, in care am vazut in atatea dimineti o gramada de prosti tamponandu-se.
Si probabil cel mai tare imi va lipsi bisericutza Mantuleasa cu clopotele ei mititele, care rasunau la fiecare sarbatoare crestineasca. Insa promit sa mai trec pe aici sa imi revad colegii si sa revad bisericutza renovata, caci de vreo luna de zile e mare forfota pe acolo. E plin de artisti, arhitecti si altii asemenea.
Gata, hai ca ma duc sa halesc cafeaua pe balcon si sa mai gust un pic din ultimele clipe ale acestui job. Si pentru ca nu am chef sa va las fara fond muzical si pentru ca vorbeam de vitorul loc de munca al meu, care va fi pe soseaua Alexandriei, gandul mi-a fugit spre regretatul Liviu Vasilica. Cantecelul e „OF INIMA ME”, cantat impreuna cu Grupul ETHNOS din Basarabia
P.S. Apropo… Voi ce ati simtit la plecarea de la fostul(tele) loc(uri) de munca? Tot la fel? Sau altceva?
Andrei… 😉
KIP IN TACI
:((
Ce coincidenta Domnule Artist.Si la mine e ultima saptamana de munca dar nu pentru ca asa vreau eu ci pentru ca agentia a dat faliment iar de luni nu o sa merg in alta parte ci o sa stau acasica pana gasesc altceva.Sper sa nu lipsesc mult!Ureaza-mi succes.
racutza’s last blog post..Hotul striga hotu’!
Trebuie sa fii fericit cu alegerile pe care le faci! – Regula nr. 1 (de viata).
Daca m-as apuca sa-ti povestesc despre plecarile mele de la job-uri, ar trebui sa imi iau o zi-doua de concediu :). Eu sunt la al 5 lea loc de munca, plus o colaborare prin 2001-2002, zic colaborare pentru ca aveam cartea de munca in alte parti.
Deci, toate plecarile m-au marcat, mai mult sau mai putin. Cel mai tare, insa, s-a manifestat plecarea dintr-o firma in care statusem aproape 5 ani. Ambitia mea fiind „sa mai fac si altceva si sa mai stiu si altceva”. Ma gandeam: „nu pot sa ajung la 35 de ani si sa ma laud ca am fost 10 ani cel mai bun om pe un anume domeniu, dar nu am avansat…se numeste plafonare, oricat de bun ai fi” Pentru ca n-aveam unde sa „avansez”, aveam un director de departament, pe care-l respectam si apreciam la maxim si, peste el, era unul din actionarii firmei…
Din kilogramele pe care le aveam, am mai slabit 5 kg, cand am plecat de acolo…Desi nu am slabit la celelalte schimbari de job-uri, m-au afectat. Toate. La fiecare, am gandit/calculat plecarea cu cel putin 6 luni inainte. Tot am fost melancolica…
Vezi ca am pus o melodie buna, la mine.
Spor la succese nabanuite!
Eee mai KmI ce sa zic fericit sunt, insa parca plecare tot nu ma lasa sa nu ma uit in urma. Este si io un om „melancolicos”, ce sa ii faci. Mersi de gandurile frumoase, insa melodiara care imi tot umbla azi in cap, e prima din postul urmator cu „manelicile”, aia Cu TINERETEA. NU stiu de ce, dar parca mi se potriveste manusa azi! 😉
Multam Ionut si vreau sa-i urez si eu drum neted Artistului ca mai devreme ma cuprinsera gandurile negre si m-am lasat dusa de val. Stii tu, ce-si face omul cu mana lui se numeste lucru manual! :)>-
racutza’s last blog post..Hotul striga hotu’!
Bafta! Ce sa-i faci asta-i viata de artist!
@racutza Bafta x2!
Ionut Puiu’s last blog post..Se uita cineva la Cablu?
@Racutza – io am gasit deja. Deci in principiu e un fel de „transfer”… 😉
@Ionut – e mai degrana viata de roman. DACA ar fi sa fie de ARTIST as fi si io un mic FREELANCER! Insa nu-i timpul trecut… poate mi se indeplinesc si visele astea! 😀
Ce sa zic eu , care am avut 5 locuri de munca in 5 ani?!, de la niciunul nu mi-a parut rau ca plec…. Ce sa-i faci? poate doar daca stateam mai mult de 2 ani… cel de acum e cel mai veteran … 1 an jumate :))
Bafta artistule s ate simti bine unde te duci.. iar racutza bafta sa ai o vacanta scurta… cat mai scurta…nu de alta , dar noi ceilalti muncim si nu e frumos….:))
Mi-a placut cum ai surprins momentul plecarii. Emotionant, aproape mitic, deja il vedeam pe Ulise pregatinud-se de-o noua odisee! 🙂
Sa fie de bun augur, noul loc de munca!
candid’s last blog post..The Dreamers
m-am bucurat cam de fiecare data cand am schimbat jobul 🙂
sper sa ma mai bucur odata cat de curand;)
vineri am un interviu la o firma pe Mantuleasa…
shi ca sa fie shi mai coincidentza, locuiesc pe Alexandriei, da’ nu asha departe 🙂
ametzitul’s last blog post..nepublicitate nemascata
@Racutza – mersi frumos!
@Yo – mersi pt mine dar si in numele Racutzei!
@Candid – pai nenea tu crezi ca degeaba mi se spune mie ARTISTU’ ?!? 😀
@Ametzitul – mda, poate facem schimb de locatii… 😉
Cw ciudata e viata asta. Uneori suntem nevoiti sa alegem dar noi avem impresia ca e liber arbitru.
Daca te concedia firma la care lucrezi plecai injurandu-i fara nicio remuscare 🙂
Sunt la al 5-lea loc de munca. Si sper sa plec si de aici.
Culmea, la toate a fost la fel. Nu mi-a parut rau ca plec. M-am dus la un job mai bun, dar situatia s-a degradat treptat si mi-am cautat alt job. Am gasit unu mai bun, m-am dus… si iar s-a degradat. In februarie, 2007, cand am venit la actualul loc de munca, am avut 2-3 luni in care m-am simtit extraordinar de bine (niste colegi faini)… au inceput sa plece cate unu cate unu. Numai unul a mai ramas din cei care erau cand m-am angajat + directorul. Deja imi caut alt job… fara regrete.
rast’s last blog post..Protejarea la erori
@Limpede – bine spus ma omule! 😉
@Rast – chiar imi pare rau pentru situatia ta, dar uite ca eu sunt mai norocos. Plec pt ca vreau ceva si mai bun, nu pentru ca ceea ce aveam aici era rau! 😉