La mare cu Matei cel nazdravan – Jurnal de tatic ep. 46

Sal’tare
Nu am mai scris de mult despre „minunea” nostra numita Matei. Asa ca daca tot stau in batatura, Duminica dimineata, admirand porumbeii cum zboara pe deasupra, am zis sa fac bine si sa imi misc fizicul pana la calculator si sa va mai spun cate ceva, pentru ca multi dintre voi m-ati intrebat pe Facebook si Twitter cum mai e si (mai ales) daca am poze de la mare

• Si o sa incep cu capitolul „Cum mai este!”. Pai e greu de vreo saptamana, ca ne apar caninii si noaptea, ne cam smiorcaim destul de tare si tot din cauza lor ne trezim cu totii pe la orele 5 dimineata, fata de 6.30 inainte
• Am inceput sa „rupem” un fel de cuvinte. De exemplu clanta usii e CACA (spus lung). Apoi daca il intreaba oricine din curte une de tata, arata spre mine. Nu va imaginati ce bucurie am avut in suflet cand s-a intamplat prima oara
• Recunoaste parte din jucarii (mingea, lopatica si ciocanul) si le aduce atunci cand i le cerem. Ba mai mult! In ultimul timp, seara, am incercat sa gasim grupuri de copii. fie pe strada nostra, fie pe cele din apropiere si a reusit sa relationeze cu ei. Imparte jucarii! Ceea ce e o mare victorie. Pana acum nu dadea drumul la jucarii, nici daca il frigeau la manutza
• A invatat ideea de plecare si ii place la nebunie. Asa ca daca ne vede ca ne imbracam cu alt tricou sau daca o vede pe mandra-mea facand un bagaj, e deja la usa, Daca nu chiar la poarta, batand in ea in semn de plecare. Nu va spun ca dimineata, plec pe alta usa si ii atrage toata lumea atentia cu tot felul de jucarii, ca a facut bunica-sau greseala sa ma conduca pana la poarta cu el in brate intr-o dimineata si nu l-au mai putut potoli din plans vreo ora. Vroia sa plece neaparat dupa mine
• Tot odata cu cresterea a inceput sa nu mai aibe chef de papa. Trebuie un intreg circ si un sac cu jucarii aruncate si plimbate, o gramada de mascarii facute la mesele de dimineata si la pranz. Fructele de dupa amiaza si cerealele de seara in schimb le mananca destul de OK
• La mare i-a placut in apa ceva de speriat. Nu vedeai balacitor mai mare ca el. Se minuna lumea cand vedea „broscuta” balacind apa si razand zgomotos, ceva de speria. Nu va mai spun de cat de fericit era cand a vazut intinderea aia cu nisip. De fericire, in prima zi de plaja isi lua si isi punea si in cap nisip
• La mare (dupa cum v-am spus atunci) am fost la Mangalia. Si intr-o zi am zis ca tre’ sa vizitam si Herghelia Mangalia, celebra pentru faptul ca are cei mai multi „pur sange arabi” din sud-estul Europei. Insa chiar si cu acest „atribut” nu mai este ce era odata si e pacat. Dar despre asta vom vorbi intr-un episod din Jurnal de Romania. Ce vroiam sa va spun este faptul ca de cand a vazut toti acei caluti adunati acolo, a inteles ca acela e un cal si de fiecare data cand apare cate unul la TV arata cu degetul, parca zicand UITE MAMI, CALUL! Evident ca iar iti vine sa il papi cu tot cu scutec plin

Gata nu va mai plictisesc cu cuvinte, va ofer si poze, cu mici comentarii „facute de Matei la ele” si un filmulet dintr-o plimbare facuta seara pe unul din digurile din Mangalia. Matei preia legatura…

• Mersi tati. Am preluat-o si incep prezentarile. (Aplauze va rog, ca sunt deja o vedeta! 😀 )
  Doi barbati si jumatate va saluta de la Mangalia (nu-i asa ca suna a vedere din 1984, trimisa de bunicii nostrii? :))))))
  
• Io si mami mea. Cum ma tine mami asa in brate, parca sunt intr-un tron – Ar suna bine Matei printul din Giulesti? Sau parca sunt tigan uraltor de manele? Voi ce ziceti?
  
• Eee, deja sunt in elementul meu. Acest zambet a facut praf o gramada de gagici pe plaja. A zis tati ca daca dati si voi ceva (nu mult – una sau doua sute de euro) ma inchiriaza pe post de „agatator de gagici”, pentru cei mai putin norocosi! Si la valoarea mea, sa stiti ca banii sunt putini. Asa ca grabiti-va – E PROMOTIEEE! :))))))))))
  
• Sa se noteze! Eu am vrut sa port papuci pe plaja, dar parintii astia ai mei aiuriti mi-au luat papuceii prea mari. Deci in concluzie sunt fericit ca pot sa ma joc in nisip in picioarele goale
  
• Voi ati auzit de Atlas? Ei bine sa stiti ca era mic copil, cand tinea cerul in spate. Ala e usor de tinut, ca are nori pufosi si usori. Uite-ma pe mine aici tinand tavanul pesterii Limanu! EEE, ZICETI VOI CA NU SUNT EU MAI TARE! 😉
  
• Aici ii explicam lu’ tati, ca pestera are 4 km si ca e una din cele mai lungi din Europa de est. Nu cred ca a inteles el prea mare lucru. Noroc cu internetul asta si cu GOOGLE-ul, ca altfel nu ar mai stii el nimic!
  
• Aici sunt in geamia musulmana, nu la vreo tribuna oficiala. Insa mi-a placut garduletul asta si mi-am imaginat ca sunt la tribuna Parlamentului. Nu-i asa ca imi sta bine. Sigur nu am burta destul de mare si nici gusa, da’ cine stie, poate pana cresc eu mare se vor mai schimba si Parlamentarii!
  
• Sa se noteze SUNT ECOLOGIST (daca se indoia cineva de acest fapt!)
  
• Aici pozam la Adamclisi pentru o casa de moda. Hai ca sunt fotogenic rau de tot! Va anunt eu pe blog la tati cand am sesiune de autografe. Insa mai dureaza putin, ca sunt in turneu! :)))))))))
  
• Mda! Cred ca aici am gasit urma calului lui Traian cand a cucerit Dacia. Cum ce fel de urma? Pai de acolo dintre pietrele alea doua miroase a balega. Nu e asta o dovada clara ca Traian si calul lui au trecut pe aici? :)))))
  

Va pup si ne vedem cand ne intalnim! 😉

Sper ca v-a placut cum a comentat Matei pozele! 😀

Andrei
KIP IN TACI