Jurnal de tatic – Ep 30 – La final de an 2009

Sal’tare
Am chef sa inchei anul acesta cu un text din categoria cea mai draga in prezent si anume JURNAL DE TATIC!
Parca ieri era revelionul de acum un an cand noi doi vorbeam cu burtica. Si uite ca de atunci si pana acum burtica a disparut si a aparut minunea. A fost superr faina emulatia aceea pe care am trait-o in preajma momentului nasterii lui Matei, cand o gramada de oameni mai mult sau mai putin cunoscuti, m-au felicitat pentru bebe. Imi aduc aminte ca erau unul dupa altul mesajele pe Twitter si comentariile, FAIN!
Dupa care am inceput odiseea, colicilor. Recunosc cat pot de sincer ca am fost tare norocosi. Nu a durat decat vreo luna, partea grea a acestei perioade. Dupa care a inceput partea care mi-a placut mie cel mai mult: RECUNOSTEREA persoanelor si a lucrurilor din jur. Era fascinant sa il vezi ca reactioneaza la intrarea in camera a unei persoane noi sau sa vede cum se misca perdeaua. sigur ca mai interesant din acest punct de vedere a fost prima data cand a plans dupa mine. Eu veneam de la servici, ii pupam si peel si pe mandra-mea, dupa care ma dezbracam si fugeam la masa. Ei bine in acea dupa amiaza, cand sa ies a inceput sa planga intinzand bratele cartre usa. Mi s-a rupt sufletul, cand l-am vazut asa suparatel, insa mi s-a umplut de fericire atunci cand l-am luat in brate si si-a culcat capul de umarul meu. A fost una din emotiile cele mai intense dupa momentul nasterii. Dupa care incet incet bebe a invatat sa prinda lucruri, iar acum deja „i se lipesc” toate de mana, de parca ar avea magnet. La momentul acesta se tine bine in picioare si se sprijina de tot ce gaseste. Presimt ca „mersul in doua”, ne va aduce in casa o mica tornada. Insa nu ne plangem, ca asta e mersul firesc al lucrurilor si prin asta au trecut si trec toti cei sunt parinti.
Gata aici inchei si va urez AN NOU FERICIT, cu tot ce vreti voi! Ne vedem la anul!
Andrei
KIP IN TACI