Jurnal de tatic ep. 3

Sal’tare
Iata-ma la doctor cu mandra si asteptand langa o gasca de gagici venite la ginecolog. Stiu ca nu pare deloc interesant, dar credeti-ma ca este. Tot stand acolo, am vazut cat e de fragil si de problematic e corpul lor fata de al nostru. Sau poate noi nu suntem atat de atenti cu corpul nostru si stam pana la „fundul sacului”? E posibil si asta, ca observ ca suntem niste copii mari. De ce zic asta? Pai mai mult de jumatate din noi, ne infricosam mai rau decat copiii, cand auzim de „intepat cu injectii”. Intr-una din zile, cand am ajuns la doctor uite ca am dat si peste un tatic cu bebele, care o astepta pe sotie sa iasa din cabinet. Din vorba in vorba il intreb cum e sa tina „minunea in ham, legata de gat”. Nu de alta, dar stiu ca ma astepta si pe mine „rucsacul purtat in fata”. El razand mi-a zis:

Stai tu linistit, ca incepe de la doua-trei kile si te obisnuiesti. E ca la sala de forta!

Apoi alta faza funny. Alaltaieri cand ieseam din supermarket, doi adolescenti in fata nostra. Eu o mascam pe mandra si eram cu toate bagajele in mana. La un moment dat ma dau la o parte din fata ei si dau baietii astia cu ochii de ea. Reactia lor a fost de 100 de puncte cu felicitari:

AULEOOO, O GRAVIDA!

Ba fratilor, am ras toata ziua pe faza asta. Cre’ ca trecuse el (probabil!) printr-o „experienta” cu „ruptura de prezervativ” sau printr-o seara in care a zis „las’ ca nu mi se intampla mie”!
In rest pe frontul „gravidutei mele” toate’s bune. Doar ca bebelu’ nu mai are chef sa ma lase si pe mine sa il aud miscand. Cum ma apropii, cum se pituleste si nu mai misca. Cre’ ca are chef de jucat „de-a v-ati ascunselea”, inca din burtica masii.
Acu noi trei va pupam si va uram Paste Fericit si muuulte dorinte implinite!
Andrei… 😉
KIP IN TACI

6 comentarii publicate

  1. Ce idee buna cu jurnalul! Am sa-l sun pe tata si-am sa-i reprosez ca nu mi-a facut si mie unul la timpul meu 😆 Eu ma bucur pentru voi, va asteapta inca multe descoperiri interesante pe ambii si degraba pe toti trei. Despre intepaturile iaca ce sa-ti spun, cred ca depinde de pregatirea psihologica inainte. Acum practic nici nu-mi amintesc de ele, dar am trecut si printr-un moment hazliu. Se facea deja la vreun an dupa nastere cand imi lua o doamna asistenta sange din deget, sa ma fi vazut cum am sarit ca arsa si am tipat, la care doamna a facut mirata: Si ziceati ca ati nascut? Mmda 🙄 De asta si spuneam, depinde de pregatire interioara, de settings. Sa fiti sanatosi! 🙂

  2. Asa o fi cum zici tu ca esti mai experimentat ca noi.
    Bag seama ca ai devenit fana micului meu jurnal de amintiri cu bebe. Asa ca nu pot decat sa imi doresc sa te vaz venind mereu pe aci.
    P.S. Deci tre sa ne pregatim psihic mai tare decat fizic. S-a notat! Saru’mana! 😉

  3. Daca tu zici, sa stii ca te cred, in conditiile in care ai trecut prin experienta asta!
    P.S. Da’ oare care o fi mai grea: Pregatirea mamicii sau a taticului?

  4. Evident, pentru ca e instinctul in informatia genetica, insa fara ajutorul „barbatului” de langa, se va simti mereu „descoperita”. Asa ca noi barbatii ar trebui sa nu ne bazam doar pe ele. Parerea mea, ca un tatic grijuliu ce sunt! 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*