Jurnal de Romania va ispiteste cu TURUL ROMANIEI! – Partea 1/2

Sal’tare
Astazi incerc sa imi aduc aminte ce sentimente am incercat in anul 2000 cand am facut un soi de tur al Romaniei. DE CE? Pentru ca tururile astea iti deschid „apetitul” pentru altele. Pentru ca viteza cu care treci prin anumite locuri, te face sa spui VREAU SA VAD MAI MULT!

• Turul nostru a inceput atunci cu Craiova. Si desi despre oraselul asta stiam ca e unul ca oricare altul de campie, plin de praf cu intreprinderi si un pic cam trist. Insa dupa ce l-am parcurs „la pas”, dupa ce m-am minunat de imensul parc Romanescu, dupa ce i-am vazut „Lipscaniul” si toata acea parte pietonala si dupa ce i-am batut si imprejurimile prin sate vechi oltenesti, am zis ca nu il lauda degeaba Tudor Gheorghe in toate cantecele lui. Si uite ca dupa aceea viata mi-a adus „minunea” care imi este sotie tocmai de acolo din Oltenia. Asa ca datorita ei, am ajuns sa vad din nou si Craiova si satele oltenesti mai in amanunt. Deci mi-am tinut promisiunea si M-AM INTORS
• De la Craiova drumul nostru a continuat catre „capitala Banatului” – Timisoara. Si tre’ sa recunosc ca acolo chiar am ramas impresionat. Desi CATEDRALA din Piata Operei parea mereu mare la TV, stand langa ea iti pare IMENSA. Dupa care parcul si toate spatiile verzi adiacente Begai sunt superbe asa cum le prezenta Nicu Covaci in cartea sa Phoenix… insa eu! Si am avut atunci sansa sa mergem si cu un vaporas pe Bega. Evident ca bucuresteanul din mine a fost un pic suparat pe ai sai administratori ai orasului dupa Dambovita nu fac asa ceva si in Capitala. Sigur ca noi nu ne mai putem noi mandri cu poduri „artistice” aasa cum au timisorenii, insa cu istoricul lor si cu un pic de „renovare ca la 1900”, cred ca ar putea iesi ceva fain. Insa hai sa nu deviez. Acolo „pe Bega” am mancat prima oara pizza pe fund de lemn. Mi s-a parut ceva super. Sigur ca la vreo doi sau trei ani moda a aparut si aici, insa impresia aia superba nu imi iese din cap. Si tot din acest moment, nu imi pot sterge nici imaginea sensului giratoriu cu puncte cardinale si fantani arteziene. Am viztat si vreo 2 muzee, insa daca ma intrebati „CARE?” sa stiti ca nu imi mai aduc aminte. Si desi dorinta de a ma reintoarce si de a vizita mai mult de 2 zile orasul a existat mereu, uite ca nu s-a mai intamplat. Si imi pare rau, pentru ca vad la bloggerii timisoreni pe care ii citesc, ca schimbari s-au facut si se mai tot fac. Punem iarasi pe lista de TO DO si vom vedea cand o vom nota cu DONE
• De aici drumul ne-a dus catre Cluj. Era in perioada infloritoare a lui Funar. Era o imagine interesanta sa vezi tricolorul peste tot. Insa trecand peste „partea funny”, tre’ sa recunosc ca mi s-a parut mai cochet decat Timisoara. Sigur, probabil de vina e si faptul ca el este si un oras constuit pe coline si parca altul este farmecul. Pe de alta parte insa imi amintea intru catva de Bucuresti si de Calea Victoriei sau Magheru. De ce? Pentru ca aici nu mai aveam parte de „spatiu pietonal exclusiv”, asa cum gasisem in Timisoara si Craiova. Aici am stat (printr-o schema jmechera) in caminul Conservatorului. Interesant sa vezi scrijelite pe pat Cheia Sol sau portative. Clujul cred ca e unul din putinele orase foarte departate de Bucuresti pe care le-am vizitat de 3 ori. In anul 2000 eram pentru a doua oara. Prima oara insa nu ajunsesem in Gradina Botanica careia toata lumea ii oferea doar superlative. Si tre’ sa recunosc ca nu greseau deloc. Am ramas masca si am zis atunci ca Botanica noastra din Bucuresti e un fel de depozit uitat de autoritati, pe langa acea minune! Insa mai presus de toate, locul care m-a impresionat din zona asta si pe care l-am considerat multi ani la rand „emblema de frumusete” a fost zona lacului Belis – Fantanele aflat la vreo 35-40 de km de Cluj. Parea un cuib lasat virgin de niste oameni, care vroiau sa pastreze intact si viu un sentiment arhaic. Pacat ca nu am reusit sa vad si turla bisericii ce fusese inundata la crearea lacului de acumulare si care se putea vedea in mijlocul lacului la o plimbare cu barca. Se prabusise cu un an inainte sa ajungem noi. Asta a fost „prima indragostire” de zona Apusenilor

Eheeei ce ziceti, sunt destule „intepaturile” si „ispitirile” pe care vi le ofera un astfel de TUR? Eu zic ca sunt doar cateva. In zilele ce urmeaza o sa il continui pe la Iasi si pe la Tulcea. Insa acum ma grabesc sa fug in uikend, ca tipa dupa mine niste petreceri la care e musai sa particip!
WEEK-END placut!

Andrei
KIP IN TACI