jurnal de romania herculane luna de miere

Jurnal de Romania va ispiteste cu TURUL ROMANIEI! Iasi, Galati, Tulcea – Partea 2/2

Sal’tare
Pornim din nou la plimbare in TURUL ROMANIEI de unde ramasesem saptamana trecuta, adica de la Iasi.
Atunci, la acel moment, am ramas profund impresionat de oras. Nu stiu daca de vina era si faptul ca ramasesem din liceu cu un fel de aura superba pentru „dealul Copoului” din literatura sau poate era de vina faptul ca am ajuns acolo intr-o zi de vineri cand se inchidea traficul in zona centrala si era data pietonilor. Sau poate de vina e faptul ca auzeam pentru prima oara HORA UNIRII cantata de ceasul din Palatul Culturii. Sau poate ca sunt probabil toate acestea adunate.
Si nu pot uita evident tot de atunci minunea aia de Bojdeuca a lu’ Creanga si pe tanti aia care parea rupta exact din vremea aceea cand traia Creanga si care parac traise alaturi de el. Apoi Sfintii Trei Ierarhi si povestile superbe despre ea si despre cum fusese imbracat in aur, nu te pot lasa chiar indiferent. Iar linistea Copoului si mirosul din Bolta Rece, parca veneau sa puna capac acelei zile, in care puteam jura ca dorm si visez chiar daca ma ciupeam din cand in cand.
Sau poate ca de vina e si faptul ca IASIUL se afla pe 7 coline Cetatuia, Galata, Copou, Bucium-Paun, Sorogari, Repedea si Breazu si ca pe doua dintre ele (Cetatuia si Galata) sunt 2 manastiri superbe. Insa chiar daca aici am stat cel mai mult din toata excursia si am vazut destul, tot as mai vrea sa mai revin, pentru ca bonomia moldovenilor mi-a placut atunci si as mai vrea sa mai gust din ea. Nu mai zic nimic de specialitatile culinare si vinul care e parca mai gustos aici. Sigur ca revenirea in Moldova am facut-o la revelionul 2006-2007, cand am avut aventurile cu Margareta, insa dorul de Iasi inca ma incerca. Dupa care trenul ne-a dus la Galati, insa nu fara incidente. Undeva la vreo 20 sau 30 de km de Galati s-a stricat sau fusese un accident si am fost preluati de niste autobuze din alea dupa vremea lu’ Burebista. Acum pare interesanta ca amintire. Atunci nu stiam daca vom reusi sa ajungem toti pana la Galati si eram destul de ingroziti. Iaca si Galati-ul. Orasel mititel, super industrializat, megalomanizat si stricat de comunism. Nu pot uita urateniile alea de „opere din metal” pe care le-am vazut intr-unul din parcurile lui, probabil „dovada vie a indemanarii muncitorilor” de la Sidex. Insa mie mi s-au parut naspa de tot frate! Pentru ca numa’ ce vazuzem intr-un anticariat in perioada aia niste imagini vechi in genul acesta cu Galatiul si probabil ma asteptam sa vad macar o mica dovada a acelui „trecut glorios”. Nu mai zic de faptul ca la trecere, la bac, era o mizerie si un miros de stricat, plin de tziganime care vindea de toate, mai ceva ca in balciurile de pe langa Bucuresti. E posibil insa sa fi fost un moment neprielnic si sa fi fost de vina faptul ca doar am tranzitat orasul si ca nu am stat sa ii descopar si fata frumoasa. Drumul pana la Tulcea facut cu microbuzul mi-a lasat atunci un sentiment de frica. Imaginile pareau rupte din Africa. Era o saracie greu de inteles pentru mine, copil crescut in si pe langa Bucuresti, unde nu prea exista o stare de saracie agravata a oamenilor. Tulcea insa m-a cucetit prin faleza. Sigur marele avantaj e ca am prins aici si sarbatoarea de Sf Maria, niste focuri superbe de artificii si o plimbare in afara Tulcei intr-un loc numit Nufarul (daca imi aduc bine aminte). Aia a fost a doua si ultima baie in Dunare facuta de mine. Sigur ca mai misto era daca puteam sa fac si o partida de pescuit, aici in „patria pescuitului”. Sigur ca de atunci si pana acum, multe idei mi-au trecut prin cap vis-a-vis de o revenire in Delta si la Tulcea, insa inca sunt la stadiul de vis. O sa mai dureze ceva timp pana la momentul sau momentele acelea. In rest de aici TURUL s-a incheiat cu trenul Bucuresti – Tulcea.
Deci iata cva un tur a Romaniei facut in anul 2000 mi-a deschis apetitul pentru „plimbari” pe care le-am facut de atunci pana acum si inca mai am pe lista de TO DO cate ceva de bifat. Asa ca nu va sfiiti sa va urcati in tren sau in masina cu rucsacul in carca sau in portbagaj si sa haladuiti cat puteti de mult, pentru ca snt muuulte lucruri marunte de vazut peste tot prin Romanica noastra cea draga!
(Sursele imaginilor Dacy OnLine & Xplorio)
Andrei
KIP IN TACI

12 comentarii publicate

  1. Brava artiste! estimez o scădere drastică a vânzării pachetelor turistice spre Galaţi ! =)) Serios:
    1. nu e mititel. vezi statistici, nu că m-ar durea capu’ prea tare :p
    2. super industrializat? când ai trecut ultima oară? după vizita lui dej? :)))
    3. da, stricat de comunism. ce a scăpat de ciumă?
    4. trecerea bac. o…’gară’ mai mică. lume pestriţă (gara de nord,gen :P), cetăţeni (într-o însemnată măsură) din satele care-au băgat frica-n artist, ţigani (wow!). mirosul…poi de la intrarea în ţară tot face lumea pipi-n dunăre :)) plus canalizarea oraşului care-i cam pe-acolo :)) de-aia caraşii ăi mai buni îs ăia prinşi la bac :))
    5. ‘operele’ din metal, sunt în mare măsură pe faleză (inferioară şi superioară). ele înseamnă ceva(probabil) pentru municipalitate, pentru că nu cred că gălăţenii le mai văd. unii dintre ei poate doar ca fier vechi. o otcă, o ţigare, o flegmă străină…
    .-= puiu´s last blog ..O nouă meserie în nomenclator? =-.

  2. Da… Nu am înţeles dacă Puiu e supărat sau nu că ai vorbit aşa despre Galaţi dar dacă e supărat înseamnă că e de la PSD, singurul partid care guvernează oraşul de 20 de ani (sau 70?). Acum va înţelege toată lumea de ce părerea ta despre Galaţi este foarte aproape de adevăr. Pot să te contrazic doar într-un singur loc: nu e plin de ţigani ci de ţigani şmecheri, cu ceafă lată, diplome de facultate, permise de conducere, A şeise şi cu piţipoance la purtător. Oraşul miroase a rahat pentru că sîntem în rahat şi nu reuşim să ieşim de-acolo cu nici o vidanjă. Iar dacă Gălăţenii nu vor să-şi recunoască statutul de latrină, o vor simţi pe propria piele cînd se va închide şi restul de combinat care mai fîlfîie dintr-o aripă. Îţi recomand să vizitezi Galaţiul doar prin poze, e mai frumos acolo!
    .-= Meneopol´s last blog ..Vitamina E =-.

  3. Bag seama ca si tu esti la fel de suparat pe orasul tau cum sunt si eu pe Bucuresti si bucuresteni. Insa sunt ferm convins ca si eu si tu putem gasi macar 2-3 lucruri care sa ne stearga macar 2 sau 3 ganduri din acelea foarte negre! 😉

  4. @Meneopol – Mai citește o dată. Și dacă din comentariu reiese supărare – da, sunt de la pesede 😉 Fuguța la etichete, măi,măi, of,of 😛
    .-= puiu´s last blog ..Ce, cu onor, mai stă pe masa creştinului =-.

  5. @Artistu – nu te grăbi, mai șezi oleacă să observi dacă se poate dezice de Năstase. Din ce am văzut/auzit până acum, dimpotrivă, vrea să-și întreacă modelul. Iar eu îl iubesc pe Năstase de nu mai pot! :O

  6. Nenea Puiu sa stii ca nici eu nu il iubeam. Insa dupa ce a cazut de la putere, dupa ce l-au luat la puricat cu matusile si casele si ouale, pare sa se fi mai trezit. Citesc si pe blogul lui si nu mai e ala plin de el care nu vedea pe nimeni si nimic! Ma gandesc ca odata cu trezirea lui oate s-a trezit si Ponta si nu o va mai lua pe cai gresite! Sau poate sunt un pic naiv?

  7. Recunosc, Ponta are nevoie de o șansă, iar pesedeul avea nevoie de asta. Dar, poate, o să-mi arunc ochii peste gard când nu vor mai fi acolo următorii : Iliescu, Năstase,Vanghelie, Mitrea, Oprișan, Mihăilescu, Hrebenciuc și drăguțu’ de primar de Galați (Dumitru). Ultimul e bonus pentru Meneopol

  8. Atunci asa o sa fac si io!
    P.S. In loc sa va certati voi daoi, nu mai bine beti o bere si cantati un cantec vesel? HAI, LA BERE CU VOI, daca tot sunteti concitadini! 😉

  9. Mandro da si tu click pe categoria MUNTE si o sa gasesti ceva in genul RT-urilor. Insa nu chiar atat de exact. Mai mult „literatura” aca sa sunt io mai Artist! 😀
    P.S. Insa in viata reala iubirea pentru munte e una reala, nu una „literara”! 😉

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. Programul ‘Rabla’. Dans birocratic | PuiuBlog

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*