Andrei Manea

Jurnal de „casnic” ep.7 (ultimul) – CRACIUNUL in familie!

Sal’tare

  • Iata ca a venit si ziua in care ne punem sa bagam in noi ca spartii, tot ce ne-am chinuit sa facem in saptaman ce a trecut. Sigur ca mancarea, ca mancarea, dar bautura e mai placuta pentru noi barbatii. Si au adus mama cu tata niste vin de buturuga de la tara, dupa care iti pocnesc maselele dupa ce il bei. Bun rau mai copii frumosi!
  • In rest ne pregatim sa ajungem si pe la nasi, ca avem de „consumat” si pe acolo. Insa pana la pranz si pana dupa amiaza azi am chef sa scriu la greu pentru urmatoarele zile, ca urmeaza plecari pe la rude, un botez, si dupa aceea pregatirea pentru plecarea la Caracal (de unde e mandra-mea), pentru revelion si pentru o scurta vacanta cu mama soacra, cu cumnatii si mai ales cu bebeii, ca e si acolo unul aparut acum vreo 5 luni!
  • Aaa, era sa uit. Aseara am fost invitat la iYli sa vorbesc de PRIMUL CRACIUN AL LUI MATEI si prima impresie la vederea bradului. De fapt la vederea bradutilor, caci dupa cum spun acolo, bebe are parte de un bradut acasa si unul la bunici! Apoi tre’ sa recunosc ca e tare interesant sa ajungi la momente d’astea in care sa te apuci sa dai mesaje la toata lista si sa incepi sa dai si telefoanele de rigoare. Si recunosc ca imi si place. Si cred ca era mai bine sa fiu gagica frate, la cat de mult imi place sa stau cu telefonul la ureche.
  • Si tot acum imi aduc aminte de Craciunurile copilariei. Si mereu am tendinta sa va spun unde e locul acela mirific si sa va invit pe toti acolo, in acel sat inconjurat de paduri, in care miroase puternic a tei in luna iunie, in care vara te invelesti cu plapuma spre dimineata sau cel putin cu o patura mai groasa, in care copii inca se mai dau cu sania, in care miroase frumos a fum de la sobe, in prag de sarbatori. Insa nu o fac, pentru ca mi-e frica de faptul ca informatia se duce repede si parca vad locul umplut de grataragii, de masini multe, de manele, de pet-uri in balta si alte asemenea. Stiu ca e un, pic egosit gestul meu, insa eu altfel nu vad cum sa imi pastrez minunea asta, macar partial „neatinsa” de rautate si murdarie!
  • Gata aici JURNALUL de „casnic” se termina, pentru ca deja incep sa fiu „plimbaretz” si „petrecaretz”! Sarbatori fericite si citeala placuta in zilele ce urmeaza, ca acum „prepar” povesti si povestiri!

Si nu plec fara sa va las o melodie pe care imi place muuult sa o ascult in preajma sarbatorilor (si nu ecolind, ci doar un cantec tare fain al lui Ducu Bertzi)

Andrei
KIP IN TACI

2 comentarii publicate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*