Istorii adunate de pe la gradinite – J.T. ep. 79

Sal’tare
Azi am pentru voi cateva povesti tare faine cu si despre copii.

• Unu – Nu stiu cati dintre voi il stiti pe TUC TUC, insa noi in ultimele zile am fost agasati tare de tot de dumnelui. De ce? Pai Mateitza si-a adus aminte de el si de vremurile superbe de la Gradinita ZUM-ZUM. Asa ca azi le multumesc Luminitei, Dianei, Cristinei, Mihaelei si restului echipei superbe de acolo.
• Povestea doi – Este despre o mamica devotata, care acum vreo 20 de ani se caia amarnic pentru faprul ca nacuse o fetita superba, pe care trebuia sa o aduca la gradinita la ora 6 (statea atunci cu femeia de servici), ca la 7 trebuiau sa fie toate „trase la ata” in birou, ca doar era secretara unuia din cei mai mari doctori din Bucuresti (nu dam nume, ca nu are nici un rost). Intre timp ghinioanele s-au tinut scai de ea, iar acum 5-6 ani a reaparut soarele si pe strada ei. Si iata cum la distanta de 14 – 15 anisori ii face o surioara primei fete. Si iata cum mamica de acum 20 de ani, care se caina ca „facuse pasul”, acum este topita dupa minunea asta mica si iata cum in unele seri ea sta cu cea mica in brate, adormita, dar in acasi timp isi saruta pe crestet si fata care acum are 20 de primaveri, cerandu-si parca scuze ca nu a putut fi la fel de
  „mamica” si atunci. Iar fata cea mare, dupa dragostea pe care i-o poarta ghemotocului care ii este sora, pare sa isi fi inteles pe deplin mama. Ziceti voi ca nu e fain?!?
• Si ultima. O mamica isi duce fetitza la gradi si da peste o dementa de educatoare care urla la ea si e violenta in reactii. Dureaza doua saptamani pana cand mamica intelege acest lucru. Aceste doua saptamani isi pun amprenta iremediabil asupra printesei aleia mici, care uraste acum gradinita. Evident ca la mutarea in alta gradinita, nici nu a vrut sa auda de intrat in sala de joaca. Ghici cine a fost ingerul ei pazitor? O femeie de servici cu sufletul cat roata carului, care a stat cateva saptamani bune, cate 2 ore cu ea in brate si care a transformat-o in cea mai vorbareata, sociabila si comunicativa fetita. Frumos final si pentru aceasta povestire, nu-i asa?

Voi stiti diverse asemenea intamplari. Insa vreau din acelea cu final fericit, ca sa mai crestem optimismul in fiecare din noi, ca de necazuri oricum auzim peste tot si tot timpul!
Andrei
KIP IN TACI