„Il cheama Luca…” pe acest pisoi dragut!

Stiu ca nu e cea mai buna poza facuta, insa credeti-ma ca nu e un „model” foarte rabdator acest element subversiv si model al melodiei vechi al celor de la Timpuri NOI: „Il cheama Luca…„. Fuge foarte repede din cadru. Insa atunci cand vrea, stie sa se relaxeze foarte frumos. Iata-l aici intr-o pozitie mai mult decat relaxanta si parca spunand:
PLEACA BAI JMECHERE DE ACI ! NU VEZI CA MA BRONZEZ LA BEC?

Si cand il apuca „lenea” pe acest pisoi dragut ?

Da dupa amiaza. Atunci cand toropeala e la loc de cinste, cand gainile se scalda in praf.  Sau cand cainii nu mai au puterea sa latre la intrarea unui strain in curte, ci doar sa maraie. Ei bine in aceste momente Luca fuge langa casa, la umbra. Pe cimentul racoros se intinde ca un veritabil motan demn de titlul MISTER la categoria acest pisoi dragut.

Dar toropeala trece si odata cu venirea serii apare iar cheful de joaca. Asa ca mandrul nostru atlet, fuge la cantzarola cu grauntze pentru pisici si baga bine la stomacel. Da cu nasucul prin farfurioara aia mica cu laptic si apare cu nasul alb, in mijlocul gradinii. Cu sigurantza ca una din fetele din casa sau curte se va gasi sa il mustruluiasca un pic.

Iesi ma de acolo si  nu mai rupe frumusete de flori!

Asa ca suparat, ca a fost izgnit din gradinita, vine la jucaria lui facuta dintr-un fir de ata si un somoiog de hartie. Cam atat despre acest pisoi dragut. Retineti ce am scris mai sus: Il cheama Luca…

P.S. Auleooo am uitat sa va spun cate ceva despre originile lui. Este un pisoi get beget oltean de la Caracal (locul de bastina al sotiei) si va fi noul personaj al Blogului meu. Asa ca nu-l suparati, ca are debitul verbal al locului de unde vine. Si o sa va treziti cu 1000 de MIAU spuse pe minut.

Andrei
KIP IN TACI