Sal’tare In vara lui 1990 aveam 11 ani impliniti si socul unei societati care credea ca stie cum sa guste si sa descopere LIBERTATEA ma atinsese si pe mine, desi eram doar un copil. Insa exercitiul de LIBERTATE din Piata Universitatii, acel inscris pe facultatea de arhitectura (TIEN AN MEN) au declansat in mine intrebari si enigme, la care nici astazi (la unele din ele) nu am raspunsuri Ce mi se pare insa mult mai grav, vis-a-vis de „toata acea frumoasa nebunie”, e faptul ca ne-am batut joc constant de ideile acelea frumoase ale PIETEI. Si nu am scris PIATA cu litere mari, doar pentru ca mi-a fost lene sa scriu Piata Universitatii, ci pentru ca (incepand de acolo) unora li s-au schimbat destinele. Unora bine, iar altora in rau sau foarte rau. Insa dincolo de tot ce s-a intamplat acolo, e pacat ca toata lumea l-a folosit pe Cristi Paturca la diverse activitati, care aveau legatura cu amintirea Pietei Universitatii sau cu Revolutia, insa nimeni nu l-a ajutat atunci cand a cazut. Sigur pe de o parte nu stiu daca nici el nu a fost vinovat (intru-catva) pentru aceasta situatie si nici nu am chef sa il judec, mai ales acum cand a trecut in nefiinta Asa ca o sa spun doar DUMNEZEU SA IL IERTE si o sa adaug:
HAI SA NE UITAM IN JUR SI SA FACEM IN ASA FEL INCAT, DESTINE TRISTE CA AL LUI PATURCA, SA NU MAI AIBE SI ALTI OAMENI CARE AU FOST SAU CARE SUNT EXPONENTI AI UNOR INTAMPLARI SAU AI UNOR MOMENTE CHEIE DIN ISTORIA MAI INDEPARTATA SAU MAI APROPIATA!
Dumnezeu sa-l odihneasca!
Asa sa fie si sa reuseasca dincolo sa zambeasca mai mult,pentru ca aici pe pamant a avut parte de prea multe lacrimi! 😉