GREEN STREET HOOLIGANS sau „Poate nu mai suntem animale!”

Sal’tare
In 28 februarie incepe din nou Campionatul Intern de Fotbal. Si sunt ferm convins ca disperatii care mi-au mai carpit cate una peste ceafa sau cate un bocanc in coaste, acum cativa ani, cand eu ma intorceam de la facultate si ei plecau pe stadion, o vor face in continuare nestingheriti. De ce? Pentru ca POLITIA o freaca partial la rece! Doar la derby-uri se misca si ei mai cu talent, sa ii vada televiziunea. Plus ca daca suporterii citesc pe aici sunt ferm convins ca nu inteleg despre ce e vorba, pentru ca la nivelul la care pot gandi ei, au ajuns sa nu mai perceapa ca ceea ce fac e rau. De unde pana unde mi-am adus aminte de „animalele astea, inca nedomesticite”? De la filmul GREEN STREET HOOLIGANS, pe care l-am vazut aseara. Este despre violentza suporterilor englezi (deja celebra). Mai exact despre cei de la WEST HAM UNITED.
O sa fiu bucuros ca la noi inca nu sunt asa de de „rai”, dar imediat o sa ma intristez si pt faptul ca viitorul este destul de sumbru. Ba mai mult. La ei acum in timpul meciurilor derby, rar se mai intampla sa vezi batai pe strada, pentru ca i-au potolit cu legea. La noi inca n-au impus masura aia cu „vazut meciu’ la Politie”, desi multa lume a spus ca e o idee buna.
Si totusi de ce nu ne potolim noi rasa umana ? Ne credem invincibili ? Sau poate ca avem o doza imensa de inconstietza ? Oare de ce trebuie sa ne trezim mereu din pumni la realitate ? Ma uitam si la film, ma uit si la prietenii din viatza de zi cu zi. Cred ca problema imensa este ca nu au un loc sau un principiu pentru care sa lupte. Iar cand ajung sa se incaiere cu alte grupuri si castiga sau pierd, asta ii uneste si le da un scop in viatza (Cat suntem de incuiatzi, frateee!). Si ajungem sa veneram ideea unui astfel de colectiv. Si daca acest colectiv, devine unul rau, nu mai conteaza. Conteaza doar ca „gashca” sa existe in continuare, pentru ca ea e singurul lucru pe care il avem.
Zic unii „inteligenti” ca suntem inzestratzi cu LIBER ARBITRU, ca sa luam hotararile de unii singuri!
„HA, ce tare. Da, sa pun si io mana pe el si il mananc cu fulgi cu tot!” (ar zice unii).
Deci in fond si la urma urmei totul se rezuma tot la educatie! La o lipsa de principii si mai ales la o lipsa acuta a unor idei. Asa ca solutia e simpla, insa e greu de aplicat, ca tre’ sa punem OSU’ LA TREABA FRATE si IE GRELE!
P.S.1. Unii dintre ei traiesc pe langa mine. Asa ca sa nu cumva sa aud comentarii de genul „FRATE IAR VORBESTI DIN CARTI !”
P.S.2. Vroiam sa caut si sa va dau si imagini, insa cred ca stiti si voi sa le gasiti, asa ca nu ma mai chinui!
Andrei… 😉
KIP IN TACI