Ba cat sunt de tari… astia micii de 50 de ani!

Sal’tare Articolul asta se dorea a fi unul lacrimogen si cu referire la cat de tare ne e dor noua de parinti dupa ce pleaca de langa noi. Insa in ultimele zile am avut parte de niste episoade hilare cu parintii. Frate cu cat imbatranesc, cu atat se „copilaresc”. Au si cercetatorii dreptate cand zic ca odata cu imbatranirea devenim usor, usor „copii”. Ii vezi ca in casnicie, dupa ce implinesc 50 de ani se cearta pe diverse motive, precum copiii pe jucarii. Iar dupa ce se satura de cearta, isi dau seama ca spuneau amandoi acest lucru, doar ca intr-un mod diferit. Cel mai funny este insa momentul cand trebuie sa plece undeva. Au o frica existentiala de plecarea de acasa. Iesirea din spatiul de siguranta al caminului ii face nervosi si parca li se pare ca se darama casa fara ei. Si exact ca niste copii rasfatati gasesc motivatii din cele mai diverse pentru a scapa:

Hai ma tata, ca uite cata treaba e in curte si acu, acu vezi ca vine iarna si nu le mai terminam!
sau
Hai ma mama, ca e prea mare trambaleala! Si banii si asa sunt putini!
sau (asta e preferata alor mei)
Am auzit eu ca incep ploile! (Desi in tinerete rareori mergeam la munte sau la mare si sa nu ne ploua macar intr-o zi)
Sunt funny mititeii. Iar dupa ce ii vezi plecati de acasa, parca nu s-ar mai intoarce. Si parca ar vedea pentru prima oara locurile sau lucrurile respective, desi prin unele locuri au mai trecut de multe ori. Redescopera placerea de a face fotografii, de a socializa cu vecinii de hotel sau pensiune si mai ales redescopera placerea odihnei active. Si tot ca niste veritabili copii, in primele zile de vacanta, suna la telefon de 100 de ori sa ne spuna ce varf sau ce deal si manastire faina au vazut ei. Iar la final, la intoarcerea lor parca te recunosti pe tine cand erai copil si te intorceai din tabara. Vreo 4-5 zile nu mai conteneai cu povestirile despre cum a fost, desi toate lucrurile astea ti le-au povestit de 10 ori si la telefon. Da’ ce sa ii faci, asa sunt copiii astia de peste 50 de ani! Concluzie: Daca aveti niste parinti in acest gen, chinuiti-va sa ii convingeti sa plece in astfel de „escapade”, pentru ca energia pe care o emana ei, va hraneste optimismul vostru! Si acu va las in compania melodiei cu care vroiam sa inchei postul acela „lacrimogen”! Andrei KIP IN TACI Sursa imaginii – Kudika.Ro]]>

4 comentarii publicate

  1. Atata dreptate ai… Tare dragi imi sunt ai mei cand se ”ciondanesc” pentru cate-o iesire, ca tata ar vrea si mama parca nu, ca poate va ploua, si tot asa, pentru ca la final, adica la intoarcere, tot ea sa fie cea mai bucuroasa si sa ne descrie totul in amanunt! Sa ni-i tina Dumnezeu sanatosi!

  2. Si-ar mai fi ceva funny, printre multe altele, in ce-i priveste pe parintii mei: Doamne-fereste sa-i treaca prin cap lui tata sa o imbratiseze sau sa o sarute in fata noastra (noi avand 26, respectiv 28 de ani), ca se inroseste mama si se fastaceste si-l mai si cearta pe deasupra, ca-i ”om batran” (!) si nu i-i rusine! Bine, la faza asta noi tinem cu tata… 🙂

  3. Hai ca aici chiar ai nemerit-o. Si ai nostri fac la fel! Mai misto e ca noi nu ne lasam si ii facem galerie lu’ tata si pana nu o pupa nu ne lasam! 😀

Trackback-uri și pingback-uri 1

  1. pligg.com

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*