Sal’tare
Mda! Sunt in metrou si fur cat pot de mult din „imaginile” pe care le vad, pentru ca in acest moment mi-a venit ideea de a pune pe blog acest tablou de duminica seara
- O doamna care cred ca fusese rockerita in tinerete. NU de alta, dar acum la o varsta respectabila, femeia era imbracata in piele si cu o gramada de tinte pe ea. Mi-ash fi dorit sa am o asemenea bunica. Parca o si vad dand drumul dimineatza in loc de Radio Romania Actualitati, la calculator si ascultand hipnotizata un Manowar sau vreun Iron Maiden
- Si cum e „normal” in mijloacele de transport in comun, se gasesc si o gasca de baieti (bine intentionati), care vor sa asculte muzica, cu volumul la maxim de la telefonul lui cu MP3 player, impreuna cu tot vagonul frateee! Doar ca gasca asta de baieti ascultau o piesa tareee de tot (ziceau ei). Seara trecuta se imbatasera cui si isi propusesera sa faca inregistrari. Asa ca nu vreau sa va spun ce urlete ingrozitoare se auzeau in metrou la orele serii ieri. Daca duceai inregistrarea la Zoo cred ca leul intra in cusca rapid
- Schimb eu repede metroul si zambesc satifacut, pentru ca „urlatorii” nu au acelasi traseu cu mine si dau peste alte personaje numa’ bine de „zugravit in tablou”. Si astia sunt mai interesantzi. El si ea, proaspat intorsi de la munte. El, ruscac adevarat, bocanci, suprapantaloni, polar si tot tacamul. Ea cizme cu toc, blugi negri strimti si cojocel cu vedere la buric. Dialog intre el si ea:Ea: Dobitocule, sa nu mai pui mana pe mine! Ai zis ca e un pic de urcat! Doua ore de urcat pe o poteca ti se pare putin? El: Draga… (si ea ii trece mana ei prin fata, inchizand metaforic sonorul) Ea: Taaaci! Nici nu vrerau sa te aud. Nici nu cred ca o sa mai vreau sa te mai vad, dupa ce mi-am julit cizmulitele mele cele noi prin pietrele alea. El: Dar draga te-am intrebat daca vrei sa mergi la munte! Ti-am si spus ca e o ora de urcat pana la pensiune. Drumul era unul de tractor, drum forestier nu poteca! Sigur nu credeam ca tu te vei misca chiar ca o foca de incet. Ea: Ala e drum ma si foca sa o faci pe mata nu pe mine! Drum eu inteleg sa fie cu asfalt… nu pietris ca la tara !La care el trage o concluzie memorabila…Bine macar ca am avut cu cine sa ma imbat. Ca oricum, tu aseara „bucatica” nu imi dadeai!
- Pe bancheta cu mine alte doua specimene (tot un el si o ea). Insa asa ceva nu am vazut niciodata. Doua zeci de minute cat au mers, el a tinut-o pe ea in brate, dar nu si-au adresat nici un cuvant. El o si mangaia pe ea. Avea o arie de 5 cm pe 5 din care nu iesea. Ea reusit sa faca si ea un gest de afectiune: I-a zambit! Cred ca in momentul acela, ala a avut orgasm. Iti dai seama ce a facut ea… Vai, vai vai ! El vede ca ea are o haina noua. Se uita un pic la ea si da din cap zambitor si laudativ. Acum cred „s-a udat” si ea. Iti dai seama ! A reusit si el sa zambeasca. Incepusem sa cred ca sunt muti. Asa ca totul mi se parea normal. Dar iata ca vine culmea culmilor la final. Reusesc sa articuleze cuvinte (deci mutii vorbeeesc !!!):El: Hai sa coboram ! Ea: Bine !Cred ca am fost martor la un film absurd fara sa vreau
- Si iata ca inainte sa ma dau jos din metrou am reusit sa vad si doua sorcove; desi perioada sorcovitului a trecut. Hai sa va spun ce erau si cum aratau: Ele erau doua fete, imbracate astfel:
- Prima: ciorapi rosii, rochita galbena pana pese genunchi pantofi albastrii inchis, o bluzitza mulata cu un decolteu adanc, iar culoarea bluzitei pentru mine a ramas nedefinita (parca trecuse o furtuna prin spectrul de culori). Aaa sa nu uit ca purta o caciula cu ciucure si un fular extrem de lung, ambele de culoare roz. Aceste ultime doua accesorii cred ca veneau sa implineasca tot acest tablou hidos
- Celalata nu era plina de culori dar se imbracase foarte misto: taior de stofa gri, rochie tot de stofa (dar subtire) roz si in picioare tenisi. Vaaai dar cred ca asa costumatie nu am mai vazut decat la circ, cand eram mic. Sa nu uit sa va spun ca erau foarte mandre de tot ce aveau pe ele. Isi prezentau fiecare elementele vestimentatiei lor uneia alteia cu mare bucurie. Mare ti-e gradina Doamne!
Gata cam asta a fost tabloul!
P.S. Daca se gaseste un printre cititori si vrenul cu talent la desen, ar fi misto sa ii si vad zugravitzi pe astia, din descrierea mea!
Andrei
KIP IN TACI
Asta e ficsan sau documentary?
Conversatiile mi se par cam trase de par ca-n telenovele. Adica nu transpira un realism pentru mine cel putin in calitatea mea de vietuitoare logica si cinica. Ma refer la fata si baiatul care fusera la munte pe poteaca de si-a rupt aia „za Jimmy Chew’s”. Din dialogul lor reiese prea clar scenariul si se dau detalii prea clare despre ce s-a intamplat. Cand o persoana dialogheaza face totusi economie de detalii cunoscute de catre cealata persoana folosind doar anumite referinte. Acuma se prea poate sa fie reali ca la cata vazusi pe lumea asta…
Mi-ai lasat un coment la Simona ot Ferentari pe blog, ala cu excursia in Colentina in cautare de hiphopari. Am blog da nu-l ceteste nimeni ca nu prea il promovez.
Anyway.
Chip it ap!
Maistre sa stii ca e 100% real. Si cred ca nu s-au ferit sa dea detalii prea multe si din cauza faptului ca metroul era gol la acea ora, dar si pentru ca nervii erau mai mult deca intinsi la maxim dupa un uikend de cosmar pentru amandoi!
Apoi in legatura cu blogul, dupa cum am scris si la Simona, semneaza cu el, ca ai scriitura placuta, chiar daca scrii rar! Spor la treaba! 😉