Frica de transparente intre vecini

Sal’tare prieteni!
Acum 7 ani sa m-am mutat la curte de la bloc, intr-o zona de case unde spatiul dintre case e stramt. In trecut aceasta zona avea curti mari de 500 sau chiar 1000 de metri. Datorita timpurilor si dorintei de a le oferi copiilor „casa la Bucuresti”, zonele de case a tot fost parcelate. In mijlocul unui astfel de lot mare puteai observa, pe o harta vazuta din elicopter, cum la fiecare 500 de metri patrati aparea cate o casa in stil duplex care deservea 2 familii. Timpul a trecut, comunismul a cazut si romanul proaspat iesit in capitalism si-a injumatatit bunul cu scop de imbogatire. De imbogatit nu prea s-a imbogatit ca profitul l-a investit in te miri ce joc piramidal gen Caritas, FNI, dar a ramas cu jumatate de teren si o alee pe langa casa (drum de servitute). Tot acum la iesirea din comunismul salbatic, disperati de ideea de proprietate si mai ales cu o frica imensa de a nu ne fi luata din nou, am ridicat garduri intre noi. Frica mostenita din perioada comunista ne facea sa ne cautam intimitatea unui gard inalt cu porti ferecate. Timpul a trecut si te-ai astepta ca gardurile sa inceapa sa se darame ca zidul Berlinului. Insa NU. Azi INVIDIA ne face sa mai punem un rand de caramizi la gardul deja existent. Ea e motorul care sta la baza netransparentei intre vecini. Si uite asa fratilor am ajuns sa iesim pe la porti si sa vorbim, sa radem si sa glumim cu vecinii doar cu jumatate de norma. Cu jumatatea ramasa din norma, simtim ca trebuie sa-l uram. De ce? Simplu. Pentru ca… ARE MAI MULT.
Si tot scriind la acest text mi-a fugit gandul catre o melodie, care este despre proprietate si despre vecini. Sigur, despre cei de la bloc, insa cred ca se potriveste „temei” de azi!

Andrei
KIP IN TACI