Sal’tare
Baaau, v-am prins mititeilor! Credeati ca am fugit in lume si ca am uitat si de blog si de voi. Ei bine nu s-a intamplat inca lucrul acesta. Sunt doar ocupat cu bebe, cu un nou proiect la care lucrez cu frate-meu, cu necazurile, cu vara, cu vacantele si altele. Insa hai sa nu vi le arunc asa fara sa va explic mai pe larg.
- Ocupat cu bebe, pentru ca madrul nostru fecioras a inceput sa mearga in picioruse bine de tot. De fapt acum a invatat deja sa alerge prin curte sau prin parculet si e la momentul la care vrea sa incerce de toate. Asa ca nu mare imi este mirarea sa il vad ca baga manuta prin diverse gaurele pline cu apa sau vrea sa bage in gurita nisip sau obiecte pe care le gaseste pe jos. Probabil e curios sa vada ce gust au. Insa nu va spun mai multe, pentru ca am cateva povesti interesante si un filmulet cu Mateiutzul nostru murdar din cap pana’n picioare de noroi, de iti e mai mare dragul de el, pe care vi le voi spune si arata intr-o noua fila din Jurnal de tatic maine sau poimaine
- Proiectul de care va vorbeam ese un blog cu chestii utile. Momentan suntem in tatonari si scriem de antrenament. De ce zic „de antrenament”? Pentru ca nu poti incepe niciodata un proiect la care sa poti spune ca stii clar cum sa scrii si ce sa scrii. Asa ca inceputul e rezervat intotdeauna tatonarilor si incercarilor. Si noi facem acum acest lucru. NU va spun inca despre proiect, pentru ca vrem sa facem un trsxt fain de prezentare pe care sa il punem in mai multe locuri. Adica vrem sa incercam un soi de mini-campanie de promovare. Vom vedea daca si cum ne va reusi! „Wish us luck!”
- Necazuri – in ultimul timp, odata cu venirea pe lume a lui Matei, am avut parte mereu de bucurii, de vesti faine si frumoase si parca uitasem de unele „parti bolnave” ale societatii in care traim. Ei bine uite ca saptamana trecuta am dat fata in fata cu ea. O mai veche amica din copilarie, de care auzisem ca a fugit de acasa si ca nu traia chiar o viata „ortodoxa”, a venit acasa avand vreo 35 de kg si fiind dependenta de droguri la seringa. Si fata are 27 de ani, iar viitorul ei sigur nu e unul deloc roz. Ei bine in momente ca acestea imi dau seama cat de usor putem trece la extremisme, tu ca parinte al unui astfel de copil sau tu ca prieten al unui om care s-a apucat sa „guste” din „moartea alba”. Si tot in astfel de momente iti dai seama cat de tampiti si labili psihic sunt unii dintre noi, gasind drept evadare starea euforica data de alcool sau droguri
- Gata cu partea trista. Hai sa nu cadem inca de Luni in pesimism. Si va spun ca noi ne gandim tare de tot la mare si la intalnirea lui Matei cu ea. Probabil undeva prin luna august o s’o vedem la Mangalia, pentru ca mi place mie linistea orasului si mi se pare locatia perfecta pentru o familie cu un bebe de un anisor. Plus ca valurile acolo nu sunt niciodata mari, pentru ca exista acele diguri care inchid marea ca intr-un fel de estuaruri. Si cu ocazia asta cred ca vom merge intr-o zi sa vedem si ce mare panarama a ajuns Vama Veche si sper sa reusim sa ajunge si la delfinariu, desi nu stiu daca Matei va intelege exact care-i treaba cu delfinii aceia. Vedem! Voi pe unde va petreceti vacantele?
- In rest speram sa ajunge si vreo patru zile pe la munte si sper ca lenea de vara sa nu ma faca sa las si proiectul de care va vorbeam mai sus si blogul aici de fata in uitare. Saptamana usoara si vara faina va urez!
(Sursa imaginii Waiting 4 memories)
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns