FILE DE ISTORIE, din care am putea face un TURISM SUPERB in Bucuresti!

Sal’tare
Azi am reusit in sfarsit si eu sa deschid revista „Bucataria pentru Toti” lasata de tata cu un semn in ea, la un articol superb: Scurta istorie a VIILOR BUCURESTENE!
Sigur ca daca ma intrebai inainte de a citi acest articol despre asa ceva, probabil ti-as fi ras in nas. Hai ma potoleste-te! Da’ ce, ti se pare tie ca aici e Panciu sau Murfatlar? E uite ca inainte de 1800, pe vreme cand Bucurestiul era un satuc cu case boieresti rasfirate pe „dealuri”, existau vii multe aici. Da’ nu va mirati, ca asa cum unii inca mai spun azi „dealul Mitropoliei”, existau pe vremea aceea mai multe dealuri sau coline in Bucuresti (Mitropoliei, Spirei, Cotrocenilor sau Dealul Sf Anton, unde azi se afla Curtea Domneasca si dupa numele caruia, i s-a dat nume Bisericii Sf. Anton). Erau vii serioase, din care castigau acei ce aveau hanuri. Unii dintre ei, au gandit un pic „inainte” dezvoltarea si aparitia viitoarelor carciumi. Asa ca in interiorul cramelor ei au pus cate 2-3 mese, unde se puteau degusta vinurile si unde se puteau manca „bucate alese”. Vinul devenise la acea vreme, moneda de plata. Se plateau diversele „schimburi” in ducati, in grane dar si in vedre de vin. Sigur ca odata cu dezvoltarea palatelor boieresti in „urbe”, unele din „podgorii” dispar. Si apoi vor mai disparea sau vor migra la marginea sau dincolo de marginea Bucurestiului si la aparitia mahalalelor.
Si acu sa trecem la partea a doua a titlului… SE GANDESTE CINEVA LA TRANSFORMAREA IN „ISPITA TURISTICA” A ACESTEI BUCATELE DE ISTORIE? Aiurea! De ce sa o facem atat timp, cat putem sa facem copii exacte ale unor Mall-uri din vest?
De ce sa ne amintim de propria noastra istorie si despre cladiri care stau dovada vie a unor intamplari superbe si in care parca putem simti inca „parfumul acelor vremuri”, cand le putem darama si sa „crestem” niste giganti de sticla. Ca daca nu sunt acum istorie, vor deveni gigantii astia cu sigurantza puncte de ISTORIE. DAAA cum sa nu! Parca si vad ca „gigantul ala de sticla” de langa Biserica Armeneasca sau cel de langa catedrala Sf Iosif vor ramane embleme ale capitalei, iar de bisericutele astea doua (opere reale de arta), nu isi va mai aminti nimeni, ca sunt prea mici! 🙁
P.S.1. Si cand ma gandesc ca Varsoviei i-a fost reconstruit dupa al doilea razboi mondial centrul vechi, avand doar picturile lui Canaletto, imi vine sa le dau dragilor mei „administratori” de urbe, niste picioare in gura, sa nu le poata duce!
P.S.2. Si uite ca nu sunt singurul care deplange disparitia lor: Hotelul Unionistilor
P.S.3. Si daca tot am vorbit de Bcurestiul vechi, de mahalale si alte alea, azi il readuc in blog-roll pe nenea Vlad si DULCE LUI MAHALA!
Andrei… 😉
KIP IN TACI