Sal’tare
Astazi de dimineata am vazut aceasta frumoasa poveste ilustrata la Razvan Pascu:
In statul Ohio se gaseste cea mai mare comunitate Amish din lume, i-am vizitat ieri. Ei se boteaza dupa varsta de 16 ani si fac asta in special pentru a se putea casatori. Intre 16 si 20 de ani adolescentii sunt lasati liberi de catre familie, urmand ca acestia sa aleaga apoi daca vor sa ramana in comunitatea Amish sau nu si daca vor sa se boteze. Daca aleg sa ramana, atunci trebuie sa respecte toata viata regulile Amish; in caz contrar sunt excomunicati si nu mai sunt lasati sa isi vada familia. 90% dintre tineri aleg sa ramana Amish dupa varsta de 20 de ani, se boteaza si isi intemeiaza o familie. De obicei fac multi copii, iar copiii merg la scoli construite tot de ei, in mijlocul comunitatii. Nu conduc masini, nu folosesc curentul electric, nu au nasturi la haine si nici bijuterii, nu calatoresc cu avionul, nu au oglinzi in case si nu isi fac fotografii. Platesc doar anumite taxe, nu platesc asigurari sociale si nu primesc pensie. O „comunitate” are intre 20-40 de familii, nu au biserici, iar slujbele se tin la ei in casa, in fiecare duminica la o alta familie din comunitatea in care traiesc. Exista mai multe tipuri de Amish, unii foarte habotnici si altii mai libertini (de exemplu, cei libertini folosesc lampile cu gaz natural sau telefonul fix – unul la 4 familii din sat). Ii recunosti dupa trasurile negre cu care merg pe drumurile publice din Ohio sau Pennsylvania, iar barbatii poarta barba. Se spune ca sunt imuni la astm si alergii. Au devenit mai turistici decat ma asteptam, dar sa stam o zi in mijlocul lor a fost o experienta interesanta
Pozele le puteti vedea aici – Comunitatea Amish din Ohio (SUA), 29 iulie 2014 Si acum sa va spun de ce am scris in titlu despre EXTREME. Daca intr-adevar viata lor este asa cum scrie in randurile de mai sus, e foarte trist. Pentru ca oamenii sunt de felul lor evolutivi, iar modul in care privesc cei din comunitatea Amish lucrurile si incapatanarea de care dau dovada, ii tin captivi undeva in timp. In aceste conditii sunt convins ca cel putin copiii dezvolta muuulte frustrari, vazand masini sau poate lumini interesante sau avioane pe cer, care insa le raman interzise. Si crescand cu aceste frustrari ajung sa fie cu siguranta un pic labili sau reticenti la anumiti stimuli la maturitate. Probabil va intrebati de ce am zis la inceputul paragrafului anterior Daca intr-adevar…. Pentru ca mi-a ramas in cap, de la finalul acelui articol, aceasta afirmatie
Au devenit mai turistici decat ma asteptam…
si poza cu celula fotovoltaica. Deci e foarte posibil ca ei doar sa pastreze aceste aparente, tocmai pentru „capitalul turistic foarte atractiv”, dar in realitate sa fi evoluat la un nivel macar apropiat de cel al evolutiei tehnologice actuale. Daca s-a intamplat asa, chiar ma bucur pentru o organizare desavarsita si pentru mentinerea unor traditii si a unui stil de viata sub forma unui „muzeu viu”. Andrei KIP IN TACI
Lasă un răspuns