Sal’tare. Cand eram mic ma uitam la bunicii mei cum lucrau la culesul porumbului impreuna. Si atunci am auzit un fel de acest „evoluam impreuna” spus de bunica. Vorbele bunicii erau un pic mai „dure / hotarate” si sunau cam asa:
DACA NU TERMINAM PORUMBUL DE URCAT IN PORUMBAR, CIUCIU HALEALA!!!
Evident ca toti radeam si evident mamaie nu ne-ar fi lasat nemancati. Dar cumva la nivel inconstient, cred ca dragul nostru creier a inteles si componenta serioasa. Si cred ca de aceea functiona treaba „ca unsa” in acele momente si vremuri.
Evoluam impreuna… varianta CONTEMPORANA… Oare se mai poate?
De ce intrebarea de mai sus? Pentru ca dupa Revolutie, oamenii au inteles gresit ideea de Libertate si au refuzat Colaborarea. Pentru ca dupa 50 de ani de Colectivitate si repetare aproape obsesiva a acestui cuvant oamenii nu mai vroiau sa simta apasarea lui IMPREUNA. Pentru ca acest impreuna OBLIGATORIU in tot si toate, devenise apasator. Si oamenii vroiau sa „guste” placerea lui EU si SINGUR, pentru ca nu avusesera parte de placerea ASTA. Si nu erau atunci de invinavotit, insa dupa 30 de ani… este deja putin cam prea mult.
De ce spun asta? Pentru ca in acesti 30 de ani avem deja destule exemple #PePozitiv (apropo de hastagul pe care il tot promovez). Insa pare ca oamenii NU MAI VOR sa evoluam impreuna sau nivelul educatiei actuale nu este acel minim care sa le confere oamenilor capacitatea de a colabora. Pe de alta parte bunica si vecinii nostri de la tara nu aveau in mare parte mai mult de 8 clase. Insa probabil este si COMPONENTA „bun simt”, care este din ce in ce mai greu de gasit in societatea noastra.
Concluzii? Cine e de vina ca nu mai evoluam impreuna?
Evident ca de multe ori ne punem intrebarea de mai sus. Si nu ne lasam pana nu gasim UNUL. De ce? Pentru ca am ajuns sa credem ca detinem CERTITUDINI. Si nu acceptam ca unele probleme au nevoie uneori de raspunsul FARA SOLUTIE si sa lasam Solutia sa vina incet, incet… in timp.
Andrei
KIP IN TACI
Sursele imaginilor: Tulcea Noastra & Recrutori.Com
Lasă un răspuns