Sal’tare
Totul a inceput de la vizionarea filmului Imperiul Lupilor aseara. Ei bine mi-a incoltit in gand o mare enigma: Oare care din cinematografii e mai buna? Daca stau sa vorbesc de calitate si de „mai aproape de suflet”, mereu ma gandesc la cinema-ul european.
Mereu imi fuge mintea la comediile spumoase frantuzesti, la thriller-ele mult mai apropiate de realitate nemtesti sau in colaborari inter-statale, la genialele filme ale lui Kusturica sau de ce nu la dramele cu gust dulceag romanesti. Insa problema lor e ca nu au volumul si nici banii (momentan) gigantului hollywood-ian.
Sigur nu vreau sa spun ca nu imi plac filmele americane, pentru ca sunt acolo unele geniale, dar v-am zis ca imi sunt mai aproape de suflet acestea. Aaa si daca tot v-am spus de Imperiul Lupilor hai sa va las si cateva cuvinte:
Dupa parerea mea, nenea scenaristul e un mare maestru al suspansului si nenea regizoru’ cre’ ca e fra’su, ca prea a iesit un film misto. Iar Jean Reno e genial ca de obicei.
Atat despre film, ca m-am suparat ca am vazut ca pe IMDB i-au dat nota 5.6! Pacat! Bine macar ca romanasii nostri i-au oferit un 8 pe Cinemagia!
Si acu trecand de la una la alta, dar pastrand registrul, ma intreb in general: EUROPA sau AMERICA?
Sigur daca ar fi sa glumesc, as raspunde ca un vechi prieten:
FRATZIK INTRE EUROPA SI AMERICA EU ALEG CANADA SAU AUSTRALIA! :))
Insa revenind, cred ca prefer Europa, pentru ca are o componenta „sociala” din punct de vedere politic mai dezvoltata.
Si desi America poate fi locul in care poti deveni peste noapte putred de bogat, poate fi usor si locul in care poti muri fara macar sa bage cineva de seama si super departe de casa.
Recunosc, ca in alegerea asta a mea e de vina si o doza de conservatorism mostenita probabil genetic si o frica de riscurile mari. Insa asa sunt construit si probabil voi ramane fidel acestui fel de a privi lucrurile, cat timp imi vor oferi satisfactii.
Daca insa cutitul va ajunge la os, voi schimba foaia. Si totusi ma mananca sa va intreb:
VOI PE CARE LE PREFERATI? SI NU MA REFER DOAR LA UN SINGUR PUNCT DE VEDERE, CI PRIVIND IN ANSAMBLU SI DIN PUNCT DE VEDERE AL MODULUI DE VIATA, DIN PUNCT DE VEDERE PROFESIONAL SI (DE CE NU!) DIN PUNCT DE VEDERE AL ADAPTABILITATII!
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Si eu tot europene prefer, specal romanesti precum: Morometii-bineinteles sau genialele filme cu Amza Pelea si nu ma refer la anecdote…sau Jean Constantin…si ce multi actori super sunt si ce filme superbe…
Astea cred ca sunt in toti romanii la capitolul:
FOARTE IUBITE!
😉
Am fost de 2 ori in USA, si am stat cate 4 luni de fiecare data, calatorind in orase precum: California, Arizona, Chicago, Detroit, desigur irelevant. Daca as fi un observator perspicace, probabil ca v-as destainui lucruri noi, fascinante, dar in ciuda rumorilor, America e exact asa cum o vede fiecare.
Inainte ca intalnirea dintre mine si „ea” sa se infaptuiasca, o visam si o ghiceam, prin intermediul cartilor si al filmelor. Nu va spun ce impresie mi-au facut luxul, oamenii, stilul de viata, din nou irelevant. Va marturisesc doar ca, intalnirea cu doamna America m-a facut sa ma simt, singur si strain, lipsit de orice reper, singura punte pe care am reusit s-o trasez a fost intre mine si starbucks.
Europa, este si a fost mai aproape de profilul nostru spiritual, de aceea, cred eu, ca, ne identificam mai usor, cu filmele europene, cu valorile, viciile si destinul ei.
Candidule cu comentariul asta si cu critica pentru Capote si Infamous ti-ai luat un loc la mine in blog-roll! Bun venit!
😉
:d EU VREAU IN AMERICA!
Atunci eu iti urez sa ajungi acolo. Insa te sfatuiesc csa nu iti faci prea multe iluzii, ca sa nu fii dezamagit cand vei ajunge acolo! 😀