… stăteam la etajul 8 în Militari. Erau anii ’86-’87 şi căldurile de vara erau la fel de insuportabile ca acum. Doar că nu aveu oamenii acces la aere condiţionate şi le suportăm zâmbind sau înjurând. Îmi aduc aminte că într-o noapte, am eliberat tot balconul, am adus paturi, pe care le-am întins pe jos şi ne-am culcat acolo. Pentru noi (copii de 8 şi 4 ani) era ceva super special. Ne simţeam că într-o excursie cu părinţii și cu cortul, aşa cum citeam în revista Cutezătorii, pe care ne-o aducea cu mare drag învăţătoarea la şcoală. Aaa, era să uit un detaliu foarte important: Etajul 8, era şi ultimul etaj al blocului în care locuiam şi era pe colţ. Aşa că beneficiam de prezenţa soarelui de dimineaţă până seară. Încălzea pe rând sufrageria şi un dormitor, iar după orele prânzului, bucătăria şi celălalt dormitor. „Fierbeam” efectiv seara cand blocul elibera toată acea căldură acumulată pe timpul zilei. Au venit anii ’90 şi aerul condiţionat era un vis frumos, dar mult prea departe pentru ai mei părinţi, stramtorati de banii puţini, de expresia lui Văcăroiu şi a lui Ciorbea cu „strânsul” curelei şi mai ales de trecerea şi a mea şi fratelui meu la liceu şi facultate, într-un sistem de învăţământ la fel de ineficient că şi astăzi. Aşa că peste toate greutăţile exitente apărea acum şi nevoia meditaţiilor.
Îmi aduc aminte cum stăteam la birou şi învăţăm pentru liceu sau facultate cu picioarele băgate într-un lighean mare cu apă sub birou şi prosoape înmuiate pe umeri. Am avut şi o grămadă de ventilatoare, care aveau mai mult efect de placebo, decât eficiență, dar la care ne uităm că la moaște în primele luni după ce le achiziţionam.
De unde până unde m-au năpădit amintirile astea? În primul rând a trebuit să fac unui client un research pe instalatii climatizare Constanta. Iar în al doilea rând, anii ’90 mi i-a readus în minte, „ridicarea” lui nea Ilici în legătură cu evenimentele din Iunie ’90. Cred că nea Nelix acum sigur nu mai are nevoie de aer condiţionat, că l-a cam luat cu friguri toată această agitaţie asta despre acel sângeros episod.
Toate cele bune!
Andrei
KIP IN TACI
Lasă un răspuns