Ejacularea, viata si respiratia!!!

Dogma impreuna cu niste prieteni. Filmul e tare rau, iar unu din pretenari, economist chinuit de matematica din anii de inceput ai facultatii, i-a uitati ce a „dat” din el, inspirat fiind de comedioara asta.

Un flash-back mi-a readus in minte matricele din anul 1 de facultate si vectorii pe care nu-i pricepeam. Clopote ale lui Gauss se desenau in faianta verde a baii si sinusoidale coborau si urcau intre tavan si podea.

Alteregoul meu imbracat sedea deasupra cazii in care trebuia sa intru si radea spre mine incercand sa-mi distruga teoriile pe care incercam sa le debitez in timp ce faceam „o donatie agriculturii”, prin intermeiul toaletei! Am inceput prin a analiza ejacularea ca eveniment probabilistic.

• Alterego: Poate fi ejacularea un eveniment cu probabilitate 1?
• Eu: Ha ce prostie! Doar moartea e evenimentul de pe Pamant, pe care-l poti considera ca avand probabilitate 1?
• Alterego: Pai si atunci desteptule daca nu are probabilitate 1, atunci cum reusesc sa reziste speciile de-a lungul vremii?
• Eu: Esti varza. Ce nu exista oamenii care se nasc impotenti, cum ejaculeaza aia?
• Alterego: Totul e in mintea lor, ejacularea se produce si la ei, numai ca e doar la nivel spiritual.
• Eu: Bai varza eu am invatat, la bruma aia de faculta pe care am terminat-o, ca nu poti compara mere cu pere, matematic vorbind. Tu asta faci acum!
• Alterego: Bine ba ejculatule, atunci daca moartea e singuru’ eveniment cu probabilitate 1, atunci ejacularea e urmatorul cu 99,9 %? 
• EU: Nu! Respiratia este!
• Alterego: Ete caca!
• Eu: Pardon! Caca uite aici in veceu.
• Alterego: Asa pot sa-ti zic si eu ca sunt multi care se nasc si mor in acelasi timp si care nu mai respira sau care se nasc deja morti. Sau sa-ti aduc in discutie fetusii nefecundati, avortonii! Ce facem nu ei nu ii numaram ?
• Eu: Aici e vorba de regulile pe care ti le faci cand faci trierea. Deja vorbim de o suma de functii, care au diverse intervale intre care au loc. E un soi de serie de limite pe care trebuie sa le respecti.
• Alterego: Pai si nu asa este viata? Sau tu credeai ca viata e o functie cu necunoscuta unica si cu solutie unica?
• Eu: Ba ma lesi! Esti tu mare inginer, sa-mi explici acum cum se face apa calda. Stiam ca asa e viata, insa nu stiam la ce te raportezi tu cand vorbesti de toate astea.
• Alterego: Ba eu vad viata, ca pe o sinusoidala, care te lasa sa-ti exprimi parerile, te lasa sa te desfasori, ba mai mult iti da si o perioada de respiro in care sa analizezi ce ai facut daca e bine si daca nu (in caz ca nu te prinzi), ti-o „trage” de nu te vezi!
• Eu: Nu-i adevarat! Viata nu e sinusoidala, pentru simplu fapt ca destinul are rol de necunoscuta, care poate creste graficul catre infinit sau sa-l scada pana la 0.
• Alterego: Ce vorbesti tata! Adica tu zici ca-n viata poti sa urci asa la nesfarsit? Pana unde?
• Eu: Nu m-ai inteles e vorba de un principiu sanatos. Eu daca am azi 350 de dolari si nu-i investesc in ceva, am castigat ce puteam sa pierd, daca as fi pierdut ceva.
• Alterego: Ha ha ha ce prost esti! Pai da si pana maine se devalorizeaza?
• Eu: Aaa?!?
• Alterego: Esti praf. Ne cunostem demult timp, da’ abia acum vad ca esti praf. Pai ba, daca eu azi trec o babuta strada, cand masinile o pot lovi, nu e acelasi lucru daca as trece o baba strada peste ani si ani, cand poate vor inventa astia sisteme de detectie a babaciunii pe trecerea de pietoni. Fapta mea se devalorizeaza!
• Eu: Nu-i acelasi lucru. Deturnezi toata discutia spre chestii umaniste, cum faci de fiecare data cand incerc sa-ti explic ceva.
• Alterego: Da ia zi tu ma, cum vezi asta transpusa in matematica? Eu: EU O VAD CA UN „clopot gauss” care-ti permite sa corectezi curba, daca o injectezi cu informatii vitale la jumatate de drum. Hai sa te iau pe parte umanista cum iti place tie sa ma invarti de fiecare data: Avem un manelist care se jura pe copii, pe familie, pe mortii lu masa si mortii tuturor rudelor sale ca a facut ceva pe care nu l-a facut de fapt. Atunci intervine hazardul vietii, liberul arbitru (cum vrei sa-i zici) si ii ofera sansa sa se indrepte, sa-si dea seama de greseala pe care a facut-o. Il lasa o perioada, nu il clatina. Sa se simta bine, sa se simta puternic! Aici deja esti pe panta ascendenta a curbei Guassiene. Platoul de inceput a fost cand ai injurat si ai inceput sa fi optimist si sa capeti o pozitie fata de cel ce te juri. Si atunci Divinitatea iti lasa sansa sa te indrepti. La un moment dat ii ofera 1 secunda in care sa se indoiasca de ceea ce a facut? Daca nu isi da seama are rabdare si ii mai da o sansa sa se indrepte. Aici esti deja ajuns in varful clopotului. Daca el alege sa se indrepte, nivelul de varf al clopotului se poate transforma intr-un nivel de consolidare, il poate absolvi de greseala si il poate ajuta sa treaca la un nivel superior. Se numeste ca ai spart bariera Gaussiana a norocului tau, altfel clopotul il readuce in aceeasi pozitie din care a pornit la momentul injuraturii. Ba chiar il scade si mai jos deoarece timpul care a trecut l-a devalorizat.
• Alterego: Si ai ajuns la vorba mea cu baba:))=))
• Eu: Da, da’ eu am oferit O SANSA. Tu o prezinti ca pe o pierdere din start! Alterego: Ba revenind la ejaculare, ca m-ai zapacit cu teoriile tale matematice, eu tot o consider un eveniment de probilitate 1!
• Eu: prietene e timpul sa parasesti baia ca vreau sa ma relaxez.
• Alterego: Bine ba relaxare placuta vezi sa nu ejaculezi de placere. Semnat filosof.de.baie@gmail.com

Sper ca v-a placut!

Andrei… 
KIP IN TACI