Durerea parintelui! – Jurnal de tatic ep. 47

Sal’tare
Stiu ca titlul suna destul de HARD, insa nu va speriati. Nu e nimic grav la nivel personal. Insa titlul asta mi s-a parut destul de sugestiv pentru ceea ce va voi povesti in continuare.
Povestea a inceput de la cuvintele frumoase ale Mirunei, vis-a-vis de stiul de hranire al unui copil si de reactia la cresterea greutatii lui. Cred ca problemele sunt mai multe si trebuiesc luate in calcul toate odata:

1. PROGRAMUL meselor. Credeti-ma ca de un an de zile de cand sunt tatic am intalnit atatea cupluri care ii dau sa manace copilului „ATUNCI CAND II ESTE FOAME”, dar fara a avea macar niste intervale orare prestabilite pentru hrana bebelului, ca m-am saturat. Frate nu inteleg oamenii astia ca programul aiuristic de „papica” ii da peste cap metabolismul, asa cum ti-l da si tie ca matur. Doar ca metabolismul tau a invatat sa se adapteze si stie sa spuna da (dupa aceea!) unui program fix. Dar copilul acum isi formeaza metabolismul
2. Ce ii dam sa pape la orele respective? Pai frate daca tot ai trecut la „diversificarea hranei”, citeste si tu in toate cartile care trateaza problema si vezi si tu ca ciorbica se da in intervalul 11 – 15, fructele de la 15 pana la maxim ora 20 (functie si de programul lui de somnic). Iar seara cerealele, gris cu lapte sau alte asemenea. Nu mai zic de faptul ca nu are ce sa caute in meniul lui pana pe la 2-3 anisori (macar!) mezelurile, „sucurile naturale’ din comert, ciocolata sau (cel mai grav!) alcoolul. E o prostie vorba veche:
   LASA BA, SA SE INVETE CU TOATE DE MIC!
3. Dupa ce a crescut, pe la 3-5 anisori, incercati sa nu ii faceti cunostinta cu McDonald’s-ul. Frate stiu ca au loc de joaca pentru copii si poate va imaginati ca si mancarea este in conformitate cu ceea ce ar trebui sa manance un copil. Insa nu e asa. McDonald’s-ul e un lant imens care are acelasi fel de retete si care (prin prisma maririi lor), nu sunt luati la „puricat” foarte detaliat pentru ca sunt investitori strategici. Si totusi cum facem sa ii pacalim pe copii, ca sa nu se simta „nedreptatiti”? Pai cumperi tu frumos niste chifle si le umpli cu legume din casa si cu carnita fripta la gratar si pe care le-o maruntesti si le spui ca ala e hamburgherul sau McChicken-ul. Si uitea sa vei deveni tu taticul sau mamica McDonald’s

Si sa strecem la partea a doua a „durerii” de care vorbeam in titlu. In uikend, vreo cateva ore, Matei al nostru a schiopatat de un piciorus. Cred ca a dormit pe el si era amortit. Ei bine nu vreti sa stiti cat eram de speriat (Sigur eu sunt speriat in general, atunci cand vine vorba de dureri sau boala!). Dar cand vine vorba de „mititel” iti vine sa iei lumea si sa o intorci cu susul in jos. Sper ca viata si viitoarele experinte de parinti sa ne invete sa fim calmi si sa gandim la rece. Insa e si asta o „scoala” prin care sa trecem si din care sa invatam incetul cu incetul!
Cam atat de la taticul de servici! Ai vostri mititei ce surprize placute v-au mai oferit!
Andrei
KIP IN TACI
Sursa imaginii – Sfatul Parintilor