Drumetie in muntii Sureanu – 2021 – Cabana AMA

Sal’tare. Si continuam povestea cu Drumetie in muntii Sureanu din articolul anterior. Intre timp dragele noastre gazde de la Pensiunea Viki au deschis si cealalta pensiune. In 2018 o aveau in constructie si ne spusesera ca nu mai dureaza mult. Asa ca avand parte de vacanta scolara intempestiva de 2 saptamani care se incheie azi, am zis sa le facem o vizita la Cabana Edelweiss. Doar ca…

… socoteala de acasa, nu se potriveste cu cea din Sureanu

Undeva pe la Voineasa primim un telefon si aflam ca exista o mica problema administrativa si ca proprietarii pensiunii trebuie sa plece. Asa ca sejurul nostru se muta 3 cabane mai incolo… si anume la Cabana Ama. Evident ca nu ne-a cazut bine, pentru ca nu stiam cine sunt proprietarii. Desi Cristi (fiul Mariei si al lui Petre despre care v-am povestit in articolul anterior) ne spusese ca ne va placea.

Am zis „FIE CE-O FI!”. Eram hotarati sa ne plimbam pe munti si nimic nu vroiam sa ne afecteze „starea de vacanta” si de buna dispozitie cu care ne inarmasem de acasa de la Bucuresti. Si uite ca „sortii ne-au fost mai mult decat zambitori”. De ce? Pentru ca proprietarii de la AMA sunt prieteni vechi cu Maria si Petre de multi ani. Si cumva parca si cabanele sunt la fel. Acelasi miros, aceeasi atmosfera primitoare… si mai ales acelasi miros superb al ciorbei de hribi sau al cognacului de casa care se face in aceasta zona.

Ce au in plus Adi si Marcela Delorean? Ei bine au un nepotel de numai doi ani si jumatate care spune un minunat NEATA la micul dejun sau la cafea. Il cheama Vladimir, are un lipici desavarsit acest mic zambaret si chiar aduce un plus de bune dispozitie daca il veti intalni. Si din vorba in vorba, ori dimineata la micul dejun inainte de drumetie in muntii Sureanu, ori seara la un digestiv, am aflat ca Adi si Marcela ii cunosc si pe cei din Costinesti. Si uite cum cercul s-a inchis perfect.

Ce am facut noi si ce recomandam pentru Drumetie in muntii Sureanu?

• Ei bine in primul rand Iezerul Sureanu la care puteti ajunge foarte usor (jumatate de ora de mers pe jos relaxat) de la Poarta Raiului.
• Si daca simtiti ca stati bine cu rezervele de energie, puteti urca si pe Varful Sureanu. Dar luati o harta, pentru ca traseul pana la el nu este marcat. Iar Varful propriu zis il veti recunoaste dupa cele doua gramezi mari de pietre facute probabil de iubitorii muntelui.
• Inca o activitate pe care o recomand calduros este biciclitul. Daca in perioada in care ajungeti este si relativ uscat, puteti ramane cu niste amintiri minunate. Zona mie imi pare un mic paradis pentru biciclistii amatori pasionati. Probabil din acest motiv in August se si organizeaza acolo an de an Sureanu BIKE Fest.
• Si nu in ultimul rand (unul din cele mai frumoase, dar si cel mai greu traseu din aceasta zona) ar fi Varful lui Patru. Nu va apucati sa il subestimati, asa cum am facut-o eu. Mi s-a parut foarte aproape de zona de teleski, de unde incepe traseul. Ba mai mult. Si la ultima urcare din Curmatura Ocolul spre Varf am facut aceeasi greseala, iar panta aceea nu e chiar „joaca de copii”. P.S. Dar vederea Lacului Oasa de sus de pe varf (asa cum il vedeti in figura de mai jos) merita tot efortul.

Cam atat de la mine despre Sureanu. Astept comentarii si povesti despre cum este sa schiezi aici, ca sa completam perfect tabloul acestei zone. Toate cele bune dragilor!

Andrei
KIP IN TACI