Dragostea, Surprize si Logodna!

Sal’tare
(N.B. Povestea asta de la Cristi m-a facut sa imi aduc aminte cum a fost si la noi „Cererea manutei!”)

Era anul 2008 primavara. Si trebuia sa fac cumva sa ii iau unul din inele pe post de „model”. Si cum ma stie ca nu sunt mort dupa bijuterii, a trebuit sa complotez cu mama sa o ia la discutii despre bijuterii, sa incerce niste inele care nu ii mai vin ei si daca ii plac sa i le dea ei. Dupa chinuri de o ora si jumatate a reusit sa gaseasca un inel care ii venea, dar care nu ii placea. VICTORIEEE! Dupa care tot de la ai mei, aveam un cercel desperecheat pe care l-am folosit ca „material partial” pentru viitorul inel de logodna. Cercelul respectiv era dintr-o pereche pe care o purtase bunica-mea. Iar pietricica nu era una valoroasa, insa bijutierul cand m-a vazut cu ea a cazut un pic pe ganduri, pentru ca lucratura era una deosebit de ingrijita. Ea urma sa fie „cireasa dupa tort”. Acum momentul oferirii trebuia sa fie special. Asa ca m-am hotarat sa fie pe varful Zaganu din muntii Ciucas. Insa ne-am miscat cam greu (nici nu vroiam sa ma grabesc, ca batea la ochi). Asa ca am lasat ritmul sa vina de la sine. Seara venea rapid si nu mai puteam ajunge pana pe Zaganu. Asa ca ne-am oprit pe un alt pisc mai mititel si am pus-o sa desfaca pachetelul, impaturit in alte 8 pachetele, cu cate un mesaj lasat de fiecare data. Si a fost o nebunie si jumatate. Dupa fiecare indiciu, avea niste idei trasnite. Ei nu ii place Stefan banica JR si a crezut ca vreau sa o duc acolo. Apoi credea ca am luat bilete la Metallica, pentru ca se apropia concertul. Insa la momentul aparitiei „minunii stralucitoare” aproape i-au dat lacrimile. Faza cea mai FUNNY era faptul ca pe varful respectiv batea un varf frateee si eu incercam sa surprind momentul. Inregistrarea insa e mai mult un vajait de vant, decat dialogul nostru. Si uite ca aventurile cu inelul nu se opresc aici. La intoarcerea de la Cheia la Bucuresti, nu stiu cum a facut de i-a scapat dupa degetel. Nu va spun cat a fost de suparata si ca nu am reusit sa ii scot nici macar 5 propozitii adunate. Era tare suparata. Norocul insa a facut ca el sa fi cazut sub scaunul din spate si sa fie gasit de mine. Sa va mai spun ca era sa ma stranga de gat, cand m-am imbratisat, de fericire? Nu are nici un sens! – 😀
Andrei
KIP IN TACI