Sal’tare
Dupa cum va povesteam in episoadele cu luna de miere am reusit prin Herculane sa vad o zi muntii, insa prea putin. Si parca fara un pic de trasei la gol alpin sau in creasta, fara rucsac, fara stat la cabana nu prea are nici un farmec. Sigur ca ceva, ceva in plan as avea eu, insa nu zic ca nu se mai indeplineste! Dar cum pana atunci mai e ceva timp zic sa imi alin dorul de munte cu o „emisiune virtuala” la Radio Artistu cu muuulta muzica de munte. Si incepem…
- „Evadam” din casa dimineata sa prindem personalul sau vreun accelerat „studentesc” de sambata dimineata. Lumea in trolueu/autobuz/metrou se uita la noi ca la niste ciudati. Eee sigur si noi cu ditamai rucsacii in carca, nu prea suntem o „priveliste obisnuita”. Plus ca daca mai avem si o chitara, va dati seama cum arata intregul „bagaj”. Insa nu ne pasa! Zambim cu gandul la crestele si la privelistile ce ne vor incanta. Visam deja la focul de tabara de deseara, la vinul fiert si la vechile cunostinte pe care le vom reintalni acolo sus in munti. Si daca tot ziceam de evadare hai sa ii lasam sa va cante 2 copii frumosi despre ea…
- Peronul e plin de nebunei, hotarati sa alerge ca furnicile pe poteci. Se aud strigate… BA AI LUAT PRIMUSUL, CA O SA INGHETAM IN CORT CA SOARECII! sau MI-AM LUAT PANTOFII AIA BUNI, CA IN UIKENDU ASTA AM CHEF SA FIU SI IO PANTOOFAR… HA, HA, HA! Si exemplele pot continua, insa ma opresc. Se vad peste tot echipamente de alpinism, bocanci de munte, bete de trekking, parazapezi sau pantaloni/geci impermeabile. Pentru un pasionat de munte e un spectacol frumos… Si pe undeva printr-un compartiment unii de bucurie au inceput deja sa cante…
- Unii sunt pentru prima oara cand vin la munte. E adevarat ca ai si tu un rucsac, insa la ei rucsacii par sa aibe toata casa in ei. IA UITE, UNII AU SI CATE UN TUCI DE MAMALIGA AGATAT DE RUCSAC SI UN TOPOR! Interesant… si interesanta e si melodia asta de „prima data la munte” cantata de Costica David
- Si pe peron gasesti mereu si „tinereii” care se duc la „lugu-lugu”. Stiu ca nu-i frumos sa spui asa si probabil imi va sari in cap si proaspata mea sotie. Insa asa este! Daca sunt si ei tineri si nu au „loc” unde sa „alea, alea…”, fug la munte. Cum ii recunostem? Raman e „dulceata de la pupici” in urma lor si indiferent daca trenul sta sau a deraiat, ei sunt pierduti unul in privirea celuilalt (N.B. Rautati de om insurat!!! 😀 ) Si pentru ei o dedicatie tot cu Costica David… pe post de aveti grija sa nu vi se intample ca la astia doi din melodie!!!
- Dar uite si gara. Coboram ca furnicile. Se vad deja piscurile. Si furnicarul se pune in miscare! Unii pe potecile marcate, altii la microbuze! Unii o iau direct prin padure pe trasee nemarcate, catre baza traseelor de alpinism sau catre inceputul vailor alpine. Si pentru ca demult la coborarea in gara Busteni, am auzit melodia asta frumoasa a lu’ nenea Bodolan, tot cu ea va incant si eu acum
- In multe din excursiile facute, toamna sau primavara am dat mereu de fanetze. Si seara cand treci si se simte mirosul de fan proaspat cosit, ti se pare ca acolo e paradisul si ca mirosul ala e un fel de balsam, care te pregateste pentru privelistile pe care le vei vedea de sus din cresta. Iar muntenii cu caciulile pe’o parte, iti par soldati care iti deschid portile cetatii MUNTE (N.B. Nu va speriati! Nu o sa continui numai in metafore, insa am avut chef sa ma joc si eu un pic!)
- In ultimii ani pe cararile muntelui am observat ca se saluta mai putin. Imi e dor de vremea in care spuneam doar SALUT sau BUNA ZIUA si limbile se dezlegau rapid. Se intreba cum e traseul, ce gasim pe la cabana, unde au pus ciobanii anul stanele si daca e posibil sa nu ne intalnim cu cainii lor. Ei ne intrebau cum arata drumul mai jos si daca l-a rupt viitura de saptamana trecuta. Insa vezi tu probabil ca instrainarea noii lumi ne afecteaza pe toti. Sa speram ca „vremile vechi” se vor intoarce. Pentru noi toti o intrebare simpla… Cine esti?
- Eheee, dar uite cabana! Mirosul de ceai cald ne intampina inca de la intrare. Pentru ca la cabane ceaiurile se beau tot timpul anului. Si la unele din cabane am avut frumoasa surpriza, ca acesta sa fie facut din plante culese chiar de cei de la cabana si nu din „plicuri”, asa cum vad ca a inceput sa fie la moda. Si pentru ca tot am vorbit de cabane, nu vreau sa trec peste o melodie pe care am reauzit-o zilele trecute si pe care o tot fredonez de atunci… un fel de „inm” al cabanelor care au ars!
Aici eu va invit pe voi sa continuati cu link-uri cu muzica de munte care se potrivesc intr-o excursie la munte! Hai nu va sfiiti!
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Bucuria de a urca http://www.youtube.com/watch?v=YUCGd3xtyRM rupe orice bariera, asta bineinteles daca n-o faci ca un globtroter pentru a te lauda trufas gastilor in care te invarti:”FRate am facut Fagarasul”….putini de azi mai inteleg ca ala e un mod de a te relaxa nu de a da teste de smecherie. E un stil de viata care nu moara odata cu urcarea in treptele vietii sociale…daca imbatranim nu murim neparat imediat, ne mai chinuim un pic.
http://www.youtube.com/watch?v=xvGOuygDSCg
Eu cand ma gandesc la munte imi vine in minte
http://www.trilulilu.ro/geo0722/ebf4ac6d91162f
si mi se furnica pielea
idem se intampla si cu cel de mai jos
http://www.trilulilu.ro/sobypunk/9b24c6596cd9ad
si mie mi-e dor de munte
@fanel – bine spus tataaa!!!
@doina – Mmm, cum le zici tu mereu de mi se rupe inima si cum imi aduci tu aminte de abruptul prahovean!!! 😉
dorul de munte, mi-l alin cu…. munte….stau la poalele lui si mi-e drag si mi-e dor in acelasi timp…
v-am gasit din intamplare si ma simt magulita ca sunt ascultata :-)) habar n-am cine m-a postat, dar e placut sa stii ca lumea te asculta. Si daca acele cantari alina dorul de munte, bucuria mea e si mai mare….
jurnal de munte:
http://forum.floaredecolt.org/viewtopic.php?t=1091&start=0
si mai vine……
Saru mana mai muntomanco! Impresionant povestea ta si puterea de a trece peste toate necazurile de care zici ca ai avut parte. Sper ca viata sa iti ofere muuulte motive de bucurie, mai ales ca uite suntem in ajun de mare sarbatoare! 😉
Multumesc de urare! Eu invatat-am ca in viata, cele mai multe si mai frumoase bucurii, trebuie sa le furi de la viata. Ma bucur in fiecare dimineata cand ma trezesc si privind pe geam, vad creasta insorita. Ma bucur de stele si de lumina zilei si de cateii mei zmintiti care imi pun zambetul pe buze (asta daca nu ma fac sa rad in hohote) :-))
Cu necazuri sau fara, viata e frumoasa! – din cand in cand, dau cautare pe google dupa „ikstar” sa vad si eu pe unde „bantui” si nu stiu :-)) asa m-am gasit lalaind si aici.
Va doresc tuturor sarbatori fericite si la anul s-aveti parte de cat mai multe poteci si potecute!
faine melodiile:D daca as fi fost inspirat sa le caut weekednul trecut, inainte sa urc pe Moldoveanu:D ei, oricum a fost frumos si asa… fara muzica, am avut timp sa meditez:)
Si Fagarasul este un loc superb de meditat si de ascultat! BRAVOS