Sal’tare
Doina e o mai veche cunostinta. E o la fel de pasionata muntzomana si iubitoare de cantece de munte. Asa ne-am si cunoscut. Amandoi „alpinetzi” pe vremea aia. Eu vorbeam cu oamenii de munte de catece inregistrate de pe la cabane si iata ca ea ma roaga sa ii fac vreo doua CD-uri. Si uite asa am inceput sa discutam pe mess de ce ai mai facut si pe unde ai mai fost pe munte. Ea pleca cu pretenul si imi tot trimitea poze, eu cu Livia la munte si ii trimiteam alte poze (sadici ce sa ii faci !). Ei bine si de curand Doina a reusit sa si scrie un „comment” superb, la textul „Sunt liber… Pentru ca… Ma simt prizonier… Pentru ca…”, pe care nu ma pot abtine, sa nu il lansez ca text de sine statator…
***
Sunt cateva locuri unde ma simt libera, le numar pe degete, dar cand ajung acolo ma umplu de energie
– ma simt libera cand sunt la munte si ating o piatra, cand ma intind pe iarba moale si umeda si cant seara langa foc
– ma simt libera cand chiui de bucurie si muntele imi raspunde inzecit, cand simt aerul rece si cand vantul adie curat
– ma mai simt libera la mare, cand apune soarele si ascult valurile
– ma simt libera cand inchid ochii, pun o scoica la ureche si ascult valurile
– ma simt libera cand fac fotografii si surprind imagini inedite
– ma simt libera in bratele iubitului meu; am senzatia atunci, ca daca as vrea sa ma refugiez undeva pentru un timp, nu m-as dezlipi de el
– ma simt libera alaturi de prietenii buni, cand buna dispozitia e in toi
– ma simt libera cand ascult muzica, in special cea cantata la chitara
– ma simt libera cand rad din tot sufletul si uit de toate (chiar si hazul de necaz e bun)
– cand vreau sa ma simt libera, in orice loc pentru cateva clipe, imi las imaginatia sa ma poarte intr-o padure plina de brazi si sa simt mirosul de brad pana in suflet
– ma simt libera cand pot sa comunic ce simt, cand citesc (doar cand am timp pentru asta)
– ma simt libera in tot ce inseamna culoare, sunet si cuvinte, puse in combinatia perfecta, ce fac sa vibreze macar un pic sufletul oricarui om
– ma simt prizoniera cand imprejurarea ma obliga sa iau decizii impotriva vointei mele
– ma simt prizoniera cand intalnesc oameni cu gandirea ingusta, care nu vor sa accepte nimic, fata de ce gandesc ei
– ma simt prizoniera intr-o lume care nu face nimic spre binele ei, Bucurestiul este unul din exemple
– ma simt prizoniera si singura cand nu exista cineva langa mine si nu pot intreba pe nimeni nimic, pentru ca nu ai pe cine si cu cine sa comunici
– intr-un final ma simt prizoniera cand nu pot sa comunic ce simt si cateodata, ranesc fara sa vreau
Nu am vrut sa fiu prea patetica insa asta este ceea ce simt si nu am stiut cum sa o spun altfel.
Sa fiti iubiti si week-end placut, acolo unde vreti si cu cine vreti voi… 🙂
Doina… 😉
***
Cam asta a fost ! Sper sa va placa !
Andrei… 😉
KIP IN TACI
Lasă un răspuns