Sal’tare
Am vazut, in sfarsit, dupa o prezentare mistoaca facuta de Garidu intr-o seara la bere, Majesticul. Ei bine filmul mie mi-a placut pentru ca in primul rand imi place nebunul de Jim Carrey. Si are ceva din Man on the moon sau Truman Show ! Dar ce ma enerveaza cel mai tare, e faptul ca filmele astea facute cu happy end sunt ca sa impulsioneze optimistii ca mine si ca sa ne aduca aminte ca eroii sunt in general oamenii cu defecte, dar cu m,ulta ambitie.
Ei bine asta ma deranjeaza. Stiu ca sunt eroul familiei mele si stiu ca intotdeauna voi reusi sa ma dau peste cap ca sa le rezolv pe toate si ca voi reusi mereu sa ii fac sa zambeasca (mai devreme sau mai tarziu). Doar ca ceea ce nu ne spun filmele astea e faptul ca eroul pozitiv se imbolnaveste mereu la batranete de ulcer sau ca are si el crizele varstei la fel ca toti oamenii sau ca dupa ce face faptele de „vitejie”, nu il ridica nimeni in slavi pentru tot restul vietzii si ii deschide toate usile. E doar o imagine care i-a incantat. Altul la rand ! mai avetzi vreun erou ? Ca la TV cand zappezi dupa filme…
Dupa aceea, eroul trebuie si el sa lase capul in jos, trebuie si el sa suporte consecintzele sistemului si tre’ sa se certe si el cu toti tampitii din administratie sau de la vreo taraba la piata.
Sigur, asta in cazul in care are noroc ! Altii mai ghinionisti ajung sa fie eroi „post mortem” de care se folosesc niste fonfi urcati in functii inalte, care rup o ceapa si o miros, ca sa le dea o lacrima si sa ne rupa sufletele. Pe astia i-as impusca, dar cred ca si glontzului ii e scarba sa intre in ei !
Si acum reintorcandu-ma la titlu, cred ca ar trebui sa incercam sa uitam arhetipul acesta de erou. Cred ca eroul zilelor noastre, tre’ sa fie si un pic tupeist. Ideea veche a ortodoxiei de intoarcere a obrazului celalalt tinea in conditiile in care cu totii eram oameni de bine si intelegeam aceste gesturi. Dar cat timp vom sta inconjurati de caini sau tigri, nu ne vom putea apara de ei prin rugaciune (desi ca idee suna foarte bine), dar este doar o idee de marketing, care bine pusa in practica poate vinde un produs.
Si tot in acest registru intra si procesele castigate prin filme, in urma unor superbe pledoarii finale. Ma lasati ! Sunt doar vise frumoase de povestit unei gagici ca sa ii faci capu’ mare si sa o dai pe spate cu cracii desfacuti. Judecatorii nu reactioneaza si nu au schimbari de 180 de grade de pozitie. Aaa si sa nu uit, nici oamenii nu sunt solidari ca in filme.
SAU GRESESC EU SI NU VAD PADUREA DE POMI ?!?
P.S. Titlul original era „Doamne, cat poti fi de crud, sa pui sufletele de eroi, in corpuri de copii…”, dar am zis ca e prea siropos !
Andrei… 😉
KIP IN TACI
spuneai de marketing.. eroii sunt in general produse al aceluiasi fenomen :)) de aceea si filmul are happy-ending pentru ca scopul lor, in general, e sa scoata din cinematograf omul cu un sentiment pozitiv.. sau cu o morala bine definita :)) pentru filmele cu final real, si complet, trebuie sa urmarim documentare 😀
Atunci ma fac baiat cuminte si ma duc sa am uit la Discovery ! E bine ?
😀